Poezii despre prezent și transporturi, pagina 2
Uitatele nave
Uitați sunt cei care-au servit pe nave anonime,
Ai căror tovarăși zac în albastra tăcere-înfrigurată.
Pentru valoarea, onoarea și gloria lor patria-ar trebui să plângă,
Altminteri sufletele lor nu-și vor afla pacea niciodată.
Iar faptele de vitejie ale multora uitați printre puținii
Amintiți de ziua eroilor nu-s cântate-n nici o poezie.
Când țara-i fericită, navele anonime-și reiau locul în flota tăcută
Și despre ele nimic nu se mai știe.
Ele-au instaurat pacea printre spinii
Multor țărmuri străine și, da, au transportat războinici la luptă.
Astăzi istorii despre vitejie si patriotism
Se mai aud doar în poveștile marinarilor.
Cântați un cântec pentru cei bravi, puternici și frumoși,
Care-au arat toate oceanele și fluviile cu navele lor;
[...] Citește tot
poezie de Daniel Kozak, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem din toate
Avem un președinte, avem și prim ministru,
Avem guvern, avem și sute de parlamentari,
Deși nici unul dintre ei, nu este un ilustru,
Dar de îi iei la număr, suntem cei mai tari.
În toată lumea eu nu cred că mai există,
Încă o țară, cu așa de mulți
conducători,
Deaceea toată România, e așa de tristă,
Noi ne plătim cinci șefi, la trei locuitori.
Ce este și mai rău e căi plătim degeaba,
Nu fac nimic cât timp le ține lor mandatul,
Abian finalul celor patru ani i apucă treaba,
Și ne promit orice doar să mai prindă altul.
Avem necazuri multe, avem lipsuri la toate,
Peacest pământ nimeni, nu ne dorește,
Avem boli, ce peste tot au fost
eradicate,
[...] Citește tot
poezie de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
* * *
Mari sunt pustiurile, și totul este pustiu.
Câteva tone de pietre sau țigle clădite nu sunt suficiente
Pentru a ascunde pământul, acest pământ care e totul.
Mari sunt pustiurile, mari și pustii sunt și sufletele -
Pustii fiindcă nu trece prin ele nimic decât ele însele,
Mari fiindcă din ele se vede totul, și totul e mort.
Mari sunt pustiurile, o suflete!
Mari sunt pustiurile.
Nu am luat bilet pentru viață,
Am greșit ușa sentimentului,
N-au existat nici voință și nici ocazie pe care să nu le pierd.
Nu-mi rămâne astăzi altceva, în ajunul călătoriei,
Cu valiza desfăcută așteptând o aranjare a lucrurilor mereu
amânată,
Așezat pe scaun înconjurat de cămăși ce nu mai încap
nicăieri,
Nu-mi rămâne astăzi (afară de jena de a sta așezat prostește
așa cum stau)
[...] Citește tot
poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Untitled.gif
o dimineață în care fumezi absent pe o bancă
soarele se împrăștie pe tot cerul ca o ambarcațiune improvizată
eșuată pe o plajă din tripoli
repeți obsedant diferența
photoshop-ul lucrează cu pixeli
indesign-ul cu vectori
te gândești la vectorii ăia ca la furnicile glonț
apare brusc o femeie se uită dezorientată la tine
mă scuzați mi-ați furat banca pentru fumat
în fiecare dimineață când merg la serviciu aici e locul meu
de fumat
îți vine să-ți dai pumni în cap
ai crezut că e una din alea care se plâng că au rămas fără credit
te roagă să-i împrumuți telefonul apoi dispare cu el
prin cămașa de in îi vezi sânii cum freamătă ca un alambic pentru rozmarin
și tot ceea ce poți e un zâmbet tâmp
tot ceea ce spui rămâne în piept ca o pumă
ce iese la vânătoare doar noaptea
[...] Citește tot
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prezent și transporturi, adresa este: