Poezii despre răsfăț și viață, pagina 2
Frumusețea mea
Frumusețea mea
cu ochii căprui,
viețuiești cu mine
în fiecare seară;
sufletul meu
te păstrează ca ziua dintâi,
frumusețea mea
cu părul gălbui.
Ne răsfățăm
în statornicie fudui,
în clipa dulce
de viață necesară;
frumusețea mea
cu părul gălbui,
tu întotdeauna,
de mine dispui.
poezie de George Pena din Teleormanul literar (13 mai 2010)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodia pițigoiului albastru
Plictisit de-atâta iarnă,
Legănând o rămurea,
Pițigușul se întoarnă
Către ea.
-Am să-ți cânt, de ziua noastră,
Sărbătoare-a ta și-a mea,
Rapsodia cea albastră
... altcumva.
Vei simți cum, printre pene,
Cioculețu-mi șugubăț
Îți va murmura refrene
De răsfăț.
Ai să crezi că-i cald afară
Și că suntem, amândoi,
Într-un rai c-o altă vară
Pentru noi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul TFC-ului
Astăzi, într-o nouă eră,
Pe un drum superb, prin viață,
TFC-ul ne răsfață
Cu transportul ce-l oferă...
A schimbat a lumii față,
Călătorii îl preferă,
Astăzi, într-o nouă eră,
Pe un drum superb, prin viață...
Și chiar dacă-n biosferă
Unii sunt complet în ceață,
Toți feroviarii speră
Să aveți drum bun, prin viață,
Astăzi, într-o nouă eră!
rondel de Mihai Enachi (22 noiembrie 2015)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu spune niciodată, niciodată...
De spui în viață: niciodată, niciodată!
Convins de hotărârea ta,
destinul a tot știutor...
te va purta ca vântul răsfățat,
din poartă în poartă,
spre scopuri precise,
spre capăt de șoaptă,
fiind dinainte prescris,
nu cum vrem noi,
nici cum vrei tu,
ci cum vrea EL,
căci toți suntem lucrarea Lui enigmatică.
Nu spune niciodată, niciodată!
poezie de Valeria Mahok (6 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zodia florilor
Luna mai ne scoate-afară
și din casă și din viață
luna mai în flori măsoară
tot ce iarna ne îngheață
Și din casă și din viață
toate prind încet să ningă
rămânând la suprafață
doar adâncul din colindă
Toate prind încet să ningă
luna mai în flori măsoară
tot ce moartea o să stingă
luna mai ne scoate-afară
Și prin casă și prin viață
flori să fim ea ne răsfață
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În iunie de ziua ta
Se coc cireșele în pom
Și grânele se pârguiesc.
Râde la soare pui de om
Ca florile când înfloresc.
E zâmbetul nevinovat
Al tău, copile drăgălaș.
Copilul meu cel răsfățat,
Copilul meu, drag îngeraș.
Copiii sunt florile vieții.
Sunt aura care se pune,
Precum zorii dimineții
Peste o întreagă lume.
Copil bălai, negru sau brun,
Te vreau aievea să zâmbești.
Să ai în viață suflet bun!
Cât e pământul să trăiești!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina pâinii
Lumina pâinii se răsfață
Pe drum de Golgotă și viață,
Tot răul vine ca furtuna
Și n-are zbor de totdeauna...
Se-adună Zmeii și se-nfoaie
Sub falduri vechi de vâlvătaie,
E ud zăbranicul pe rană
Și toată lumea mai dușmană...
Teroarea crește ca furtuna
Și n-are zbor de totdeauna,
Lumina pâinii se răsfață
Pe drum de Golgotă și viață...
Poeții lumii scriu poeme
Și plâng în râuri de blesteme,
Tot răul vine ca furtuna
Și n-are zbor de totdeauna...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pricep
Când răsfoiesc o carte,
Încep să înțeleg,
Întregul că e parte,
Și partea că-i întreg...
Când soarta mă răsfață,
Cu rang de împărat,
Păcatul știu că -i viață,
Și viața că-i păcat...
Credinței bună slugă,
Când să-i devin cutez,
Pricep că-i crezul rugă,
Și ruga că e crez...
Când viața-i împlinită,
Un glas din mine strigă,
Că pita-i mămăligă,
Și mămăliga-i pită...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Belșugul și viciile
După cum spunea Horațiu, când belșugul ne răsfață,
Pierdem vremea cu nimicuri, iară mintea cea isteață
Intră parcă-n amorțire, "lunecăm în moliciune",
Viciile dau năvală fără pic de sfiiciune.
Vitregia vieții, însă, cu puțin se mulțumește,
Spiritul ea ți-l ascute, trupul ea ți-l oțelește.
poezie de George Budoi din Viciul și Virtutea (8 septembrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de credință
Fiecare pas ce-l fac,
Mi-e călăuzit de Tine.
Cu viața mă împac
Și simt, Doamne, ce e bine!
Orice gând pe care-l am,
Îl trimit întâi la Tine.
Ca o pasăre pe ram,
Ciripind voios, revine.
Fiecare vorbă-a mea
Tot cuprinde și răsfață,
Fiindcă știu, că are-n ea
De la Tine, multă viață!
Fiecare întâmplare
Ce mi-ai dat-o, a trăi,
Are-o pildă de-nchinare
Și-i izvor de bucurii.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre răsfăț și viață, adresa este: