răutate şi timp

Jignirile

Curg răutăţile, e vremea lor,
Şi par a nu se mai opri vreodată,
Se-aruncă peste oameni ca un zbor
De păsări mii în zarea-ntrunecată!
Curg răutăţile şi mândre ne cuprind
Şi ne privesc apoi triunfătoare,
Suntem mâhniţi şi suspinăm în gând
Şi printre lacrimi ne punem o-ntrebare!
Oare, sunt flori pe care de le-am lua
Punându-le-n trăirea celor care
Jignesc crezând că e normal aşa,
Ar înţelege că lasă supărare?
Oare, sunt raze şi-un soare-n Univers
Ca sufletul să le cuprindă-odată
Iar vorba lor să fie ca un vers
Ce-l repetăm, cu drag, până şi-n şoaptă?
Oare, câţi ştiu că a jigni nu e
O clipă când eşti bun şi-ţi dă mândrie,
E-o răutate... ucide zilele...
Dar astăzi, vreau s-o cred... copilărie!

[...] Citeşte tot

poezie de Lili Şipoteanu (17 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihna

cea mai plăcută odihnă vine calm când
ai făcut mut amor şi-ai mâncat ciocolată
când te ştii încheiat
cu mediile copiilor la desene pe primul
semestru din anul de iarnă atroce în curs
când te ţii înjurat (?!) în
toate colţurile pe unde-ai ascunde puţin
din răutatea pe care-o cultivi cu emfază
când te ştii încordat
pentru poezia unei zile ce încă rimează
cu materia predată-ntr-un viitor fără pată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Toată dimineaţa am încercat să-mpletesc o cunună, dar florile-mi lunecau dintre degete. Erai aşezat departe de mine şi mă priveai pe furiş. Întreabă ăst ochi întunecat de răutate – a cui e vina?

Încerc să cânt un cântec – zadarnică încercare. Un zâmbet pierdut tremură pe buzele tale. Întreabă-l de ce – nereuşita mea? Lasă-ţi buzele surâzătoare să-ţi spună cum glasul meu s-a întunecat în tăcere ca o albină nebună de beţie în sânul unui lotus.

E seară. E timpul ca florile să-şi închidă petalele. Lasă-mă să mă aşez lângă tine şi porunceşte buzelor mele să îndeplinească astă slujbă a nopţii, la lumina stelelor îngândurate!

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheţat de ger

Oare de ce judeci, când n-ai nimic de judecat?
Te crezi judecător sau poate împărat?
Pentru toţi sunt zile, timp, pentru a socoate
Caci trăim în pace şi-n zisa libertate.

Ziua nu-i mai ziuă, noaptea nu-i la fel
Pentru acel suflet, îngheţat de ger
Un ger al răutăţii, ar fi destul de-ajuns
Dar cel al răzbunării, în inimă-i ascuns.

Dreptatea nu-i dreptate, în lumea de pământ
Căci numai după unii, stelele se învârt
Ei sunt aceia care, tot timpul au dreptate
Iar vieţile cinstite sunt calea către moarte.

poezie de Ilie Dragomir (1 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul înapoi

Astăzi, pentru noi românii s-a dat timpul înapoi.
Dar, doar cu o oră din păcate.
Politicianul de la noi, cu un viciu de şerpoi.
Cu banii doldora în cont şi venituri nejustificate.
Acum ne bucurăm că vom dormi o oră în plus.
Dar cei 30 de ani ce s-au scurs, considerăm că s-au exclus?
Aş da timpul înapoi cu 20 de ani, o viaţă sau un veac dacă se poate.
Deoarece egoismul, invidia, răutatea, au întors şi frate contra frate.
Astfel aş elimina nababii corupţi, adunaţi numai în partide colorate.
Sau aş întoarce ceasul, măcar cu 10 ani.
Să-mi văd maica zâmbind, blândă şi sănătoasă.
Să-i mai gust încă o dată mâncarea delicioasă.
Întrucat am înnebunit şi m-am săturat, de mizerie şi şobolani.
De acesti politicieni români, ce nu mai sunt umani.
Şi care se transformă grosolan, devenind zilnic tot mai hoţomani.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte

Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?

Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Şi dorinţe infinite
Câte, oare sunt în ele?

Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Şi decizii mai greşite
Câte sunt şi nu au leac?

Câte răutăţi sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?

[...] Citeşte tot

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi soare

Spune-mi soare, spune-mi lună,
N-aţi văzut pe draga mea,
O aştept de-o săptămână
Rezemat de-un colţ de stea.

Trec spre dimineţi luceferi
Dar nici ei nu pot a şti,
De-am putea rămâne teferi,
Până-n zori de ne-am iubi.

Spune-mi soare, spune-mi lună,
Unde oare s-o găsesc,
Să o fac a mea stăpână,
Visele să-i încălzesc.

Trece gândul, vântul bate,
Ploaia plânge peste noi,
Peste tot ce-i răutate,
Trecem numai amândoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unchiule

Samuel? Poate Samson?
Unchiule nu te ascunde:
Bate vântul şi n-ai unde
Să faci noaptea de planton!

Suveran ai dat cu bâta,
Suveran ai luat cu sila
Că din toată pancea şila
Un principiu ai, atât:

Sporul veşnic de standard
Te-ai întins cât ai cuprins
Urlă fiara într-adins
Pe drapel, stelele ard

Toată lumea de nătângă
Te-a lăsat să prinzi putere
Şi la putina cu miere
Cine, să mai stea pe lângă?!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus răstignit

Cu crucea-n spate, spre Golgota
Bătut, scuipat, batjocorit
Iisus, Care-a zidit făptura
De om se lasă răstignit.

Zdrobitul trup, cumplit Îl doare
Îl arde fruntea-nsângerată
Dar El e copleşit de milă
Pentru mulţimea-ntărâtată.

Iar în nedreapta-I pătimire
Se roagă Tatălui Ceresc
Ca să le ierte rătăcirea
Celor ce azi Îl osândesc.

Şi de atunci, de peste veacuri,
La fel de cruzi şi de haini,
Noi Îl mai răstignim o dată
Şi-L mai încununăm cu spini.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Băcanu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pocăinţă

În jur, natura este-nbălsămată,
Mireasma florilor, sclipit de stele
Acoperă un tainic joc de iele
Ce-n revărsatul zorilor s-arată.

Îndepărtat-am gândurile rele
Să nu se mai întoarcă niciodată,
Să am senină faţa, nu crispată,
Fărădelegile făcute să se spele.

Am planurile bine stabilite,
Privirea nu-mi mai este-nceţoşată;
De toate răutăţile urzite
Mă vei ierta Măicuţă Preacurată?

Acele zile mie rânduite
De har dumnezeiesc fie păzite!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!