Poezii despre răutate și viață, pagina 2
Nocturnă
Hei telegari ai visului,
Purtați-mă pe unde nu voi ajunge vreodată,
La porțile paradisului
De crin, de ismă și de vată.
Eu sunt un om sănătos
Bun pentru etajul cel mai de jos
Al vieții a doua,
Sudul și slava și roua.
Cel puțin ușoara voastră cotigă
Să mă treacă pe lângă Dumnezeu
S-aud pe Arhangheli cum strigă
La sufletul meu.
Apoi la 'nvierea cea mare
Nu voi mai aprinde lumânare,
Nu voi mai scula oasele
Să-mi poarte ponoasele.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 8 (martie 1944)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta cu viața
M-am săturat de-atâta răutate,
Și cum batjocura e la alții,
Eu văd că nu e-o noutate,
Că nu știm unde ne sunt frații.
E-atâta sărăcie-n țară
Și mor bătrânii ne-ngrijiți,
Iar alții au plecat pe-afară,
Copiii plâng ca nu-s iubiți.
Ce viață grea și ce mai soartă
Și ce durere și ce chin,
Mulți dintre noi ieșim în stradă
Și eu nu pot să intervin.
Sunt care râd și chear ne ceartă,
Suntem ca sclavii printre hoți,
Ei nici nu știu ce este artă
Și sunt analfabeți mai toți.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (25 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicicând
Cānd viața mă îndemna să urăsc
mă zăvoram într-un cristal de gânduri curate,
le povesteam îndemul lui Dumnezeu
că viața ar trebui trăită fără de păcate.
Când răutățile loveau
transformam negrul lor în raze cristaline
iar gāndurile mele sperau
la o viața curată plină de bine.
Din relele multe am strâns o salbă-n cristale
e talismanul ce-l port mereu în inimă și gând
rugând cristal după cristal
să nu ajung să cunosc ce-nseamnă ura
nici azi, nici mâine, nicicând!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izbăvire
Am legat deznădejdea de nădejde,
Și -am devenit optimistă,
Așa am învins răutățile lumii
Și nu mai sunt tristă...
Am privit frunza copacilor toamna,
Ea cade, dansând, la pământ,
Nu-i pasă că după aceea,
Alearga-n, derivă, prin vânt...
Am lăsat viața să curgă firesc,
M-am rugat la Domnul și m -a auzit,
Nădejdea mi- a intrat în suflet
Și de necazuri m -a izbăvit...
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghețat de ger
Oare de ce judeci, când n-ai nimic de judecat?
Te crezi judecător sau poate împărat?
Pentru toți sunt zile, timp, pentru a socoate
Caci trăim în pace și-n zisa libertate.
Ziua nu-i mai ziuă, noaptea nu-i la fel
Pentru acel suflet, înghețat de ger
Un ger al răutății, ar fi destul de-ajuns
Dar cel al răzbunării, în inimă-i ascuns.
Dreptatea nu-i dreptate, în lumea de pământ
Căci numai după unii, stelele se învârt
Ei sunt aceia care, tot timpul au dreptate
Iar viețile cinstite sunt calea către moarte.
poezie de Ilie Dragomir (1 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Am trecut vârsta la care tot ce zboară se mănâncă,
nicio falsă modestie nu-mi mai spune chiar nimica,
gura lumii poa' să strige tot ce vrea, mi-a murit frica
de-a trăi de dragul meu, azi sunt tare ca o stâncă.
Nici spre cai verzi pe perete nu îmi mai îndrept privirea,
viața m-a-nvățat devreme că nu există-ntâmplare,
nu poți cumpăra IUBIREA cu monezi de-nverșunare,
ziua bolii sau a morții nu știu ce e mituirea.
Nu mai cred demult în alții, îmi sunt singurul prieten,
dacă sufletul mă doare, numai mie-mi povestește
și numai a mea scânteie-ntotdeauna reușește
să-l vindece, mângâindu-l, când i-amintește de Eden.
Am atins vârsta la care mă privesc cu demnitate,
nu mă-mpiedic de micimea marii răutăți din lume,
cum nici valul nu se-oprește-n ale mării-amare spume...
Tac... și-ascult povestea vieții... hai, noroc, SINEITATE!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa de oaspeți
Această ființă omenească este o casă de oaspeți.
În fiecare dimineață mai vine cineva.
O bucurie, o depresie, o răutate,
niște clipe de clarviziune sosesc
asemeni unui vizitator neașteptat.
Primește pe toți cu inima deschisă!
Chiar dacă-s doar o grămadă de necazuri
care, cu violență, îți aruncă
tot mobilierul în stradă;
tratează pe fiecare ca pe un oaspete onorabil.
Poate așa te primenești pentru a putea primi
bucurii noi, pline de prospețime.
Gândurile negre, rușinea, ticăloșia,
pe toate întâmpină-le în pragul ușii,
invite-le să intre în casa ta.
Fii recunoscător pentru orice îți intră în viață,
pentru că toate au fost trimise
[...] Citește tot
poezie celebră de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierderi
pierd sensuri într-un vechi amurg
de dragul unui joi pierdut
pe frunte săruturi de plumb
le am întipărite
cascadele de ploi aduc
a sunete de tobe
și umbre într-un dans tribal
aduc a mii de forme
e ceață...
mai opacă decât laptele
ce viață...
mai amară decât altele
pierdut în întuneric,
seamănă cu mine
busola lui? greșelile...
nicidecum iubire...
[...] Citește tot
poezie de Eduard Palade (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iisus răstignit
Cu crucea-n spate, spre Golgota
Bătut, scuipat, batjocorit
Iisus, Care-a zidit făptura
De om se lasă răstignit.
Zdrobitul trup, cumplit Îl doare
Îl arde fruntea-nsângerată
Dar El e copleșit de milă
Pentru mulțimea-ntărâtată.
Iar în nedreapta-I pătimire
Se roagă Tatălui Ceresc
Ca să le ierte rătăcirea
Celor ce azi Îl osândesc.
Și de atunci, de peste veacuri,
La fel de cruzi și de haini,
Noi Îl mai răstignim o dată
Și-L mai încununăm cu spini.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Băcanu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am obosit...
Îmi puneți piedici, inventați povești,
Crezând că am să mă opresc,
Am steaua mea, vă spun pentru a ști
Și-n viață am să izbutesc.
Nu vă cer să mă apreciați, nu-mi pasă
De fițele și figurile voastre de aristocrați,
De părerea voastră mediocră și răutăcioasă,
Din partea mea, rămâneți aceiași încuiați.
Terminați cu critica, cu răutatea și prostia,
Cu acuzele, indolența, inferioritatea și ipocrizia,
Am obosit să v-ascult cum urlați din noroi,
Am obosit să mă uit în jos când vorbesc cu voi.
Fac tot ce îmi tresaltă sufletul de bucurie,
Lupt să îi fac pe semenii mei fericiți,
Știți cum arată zâmbetul unui copil trăit în sărăcie?
N-aveți de unde, căci sunteți prea zgârciți.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre răutate și viață, adresa este: