Poezii despre rude și suflet, pagina 2
Noiembrie
mă desprind de visul cu aripi tăiate
dar mă agăț de viața cu veche pasiune
într-un colț de suflet lumini fermecate
desenează literele dintr-o rugăciune.
cern mirări brumate pe-a versului alee
sunt rudă cu condeiul cu cernela albastră
timpul mă înconjoară mă simt o azalee
cu freamăt ce se-nalță pe bolta măiastră.
a venit Noiembrie brumat și cu ploi reci
arborii golași tremură cu noi speranțe
să le ridici moralul pe lângă ei când treci
Dumnezeu al iertării să-i scoți din discrepanțe.
inima mea doinește... pe-a credinței poteci
circulă lumina cu-a iubirii substanțe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povețele mamei
Oh, mamă bună ce mă-ndemni să fiu mai bun și iertător cu cei din jurul meu!
Oh, mamă dragă ce mă-nveți respectul
Față de părinți, profesori, colegi, vecini, rude, prieteni, sau orișicine,
Că-i om pe străzi sau cunoscut, că-i vechi prieten sau iubit,
Că-i bogat sau sărac, un om oarecare,
Lipsit de iubire, ori lipsit de valoare,
De suflet, de vis,
Ori că-i om de temut,
Sincer sau prefăcut,
Cu toți trebuie să ne iubim și să trăim armonios...
Să ne surprindem zi de zi, cu sărutări, cu zâmbete duioase
Cu lacrimi în ochi să retrăim momentele din viața asta frumoase
Când inimile vorbesc în șoapte, colorând în violet... iubirea.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecouri la Nașterea Domnului
ECOURI LA NAȘTEREA DOMNULUI
Revin tradiții din vremuri străbune,
cu cete de voinici și zarvă mare
să pună iar, tradiția pe strune
la case în Ajun de sărbătoare.
În colinde vechi împart bucurie,
dar și evlavia creștinătății,
Nașterea Domnului iarăși să fie
minunea lumii și-a Divinității.
Copiii prin colinde duc mesajul
de rod bogat, noroc și sănătate.
Iar popa cu icoana-și poartă harul,
credința să o ducă mai departe.
Spre dăinuire-n lege creștinească,
se derulează din a vieții roată,
colind ce-aduce pacea sufletească
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu (29 decembrie 2021)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
NOROCUL
NOROCUL
autor Ludmila Maciuga
Fiecare câte-o dată,
Mai oftează cu suspin,
Vrea norocul ca să-l bată,
Să mai scape de un chin.
Dar norucu-i fără vină,
Știe care-i drumul lui.
Își caută singur grădina.
Și nu spune nimănui.
Care-l are-n buzunare,
Spune că nu la văzut,
Având un oftat durut.
Īnsă-l are fiecare,
Care-n studii, sănătate,
Care-n soră ori în frate.
Care-n rude ori părinți,
Care-n sufletul de sfinți,
Care-l are-n libertate,
Caută credit cu rate.
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rașela
I-a murit lui Șmil soția,
Draga lui cu ochii mari;
Tristă-i toată ceainăria,
Tristă-i strada Mămulari.
Era blândă și frumoasă,
Albă ca un trandafir...
Jale-a fost la Șmil, acasă;
Jale-a fost la cimitir.
Toți plângeau: Așa o damă,
Șmil o să-și găsească greu.
(Un portret de pus în ramă!)
Și-a luat-o Dumnezeu!
Zece ani de căsnicie
Nu-s o lună, nu-s un an!
Ca femeie și soție
... Ea era în primul plan.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefă-mă, Doamne,-n vânt!
Prefă-mă, Doamne,-n vânt,
Să văd cine m-ar plânge,
Dacă mâine, în pământ,
Pumn de oase voi ajunge.
Să mă duc la fiecare,
"Rubedenii", cunoscuți,
Să-i văd cu chipuri amare,
Sau hlizând, ce prefăcuți!
Să văd cine-mi duce dorul,
Și-mi jelește căpătâiul,
Care-i falsul, bârfitorul,
Ce ieri îmi pupa călcâiul.
Să văd cui i-am ținut partea,
Și câți vin c-o lumânare,
Câți îmi aplaudă moartea,
Șerpi, având două picioare.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete, copil orfan
Mă simt copilul nopților stângace,
Cu trup golaș în friguri nesfârșite,
Cu tălpi zdrelite, de sânge năclăite,
Sub veri ce mor când timpul, ore, toarce.
Și sunt copilul lepădat pe lume,
Al nimănui, de nu-mi cunosc nici gena,
Iar lumea cască gura ca balena
Să mă înghită... mulți să mă sugrume...
Mă simt orfan gustând pelinuri crude,
Și sorb amar din poale de izvoare,
Prin toamne reci când frunza-n jale moare;
Și le zâmbesc crezând că îmi sunt rude.
Am umeri goi - nu să arăt povara
Pe care-o duc prin râs de uragane -
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răni
azi nu mai vin femeie acasă
am fost alungat
iubeam prea mult lumina și cerul
eram damnatul din cetate
mi-era rău și înghițeam sacadat disperarea
eram robul trist al ultimei nopți
în suflet o rană
în palme cuvinte ucise de gândul nebun
mai bate în poartă timpul rămas
n-am casă, n-am rude
aici totul e tragic și trist
m-au internat în spital, bolnav fără leac
un pat, un spital într-o lume bolnavă
o lume bolnavă într-un pat de spital
tic-tac, tic-tac...
bătăile tac
un stop și atât
rebel într-o agonică lume
curg și pier în tainic mister
azi nu mai vin femeie acasă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acele fragile apusuri
iubește-mă de parcă nu ai primi nimic
în schimb
prin fiecare tresărire a mândriei
de-o clipă,
nebunia nu face rău nimănui.
dintre toate corăbiile cu pânze,
steagul meu - un țipăt pe întinderea
apei,
îmi leg trupul cu funii să nu se piardă în ceață,
harpii din insulele Strofade,
veșnic flămânde,
își caută frumusețea în coaja unui copac
sădit de cine nu trebuie.
diavolul
adăugase un an dragostei noastre
precum vinul ce nu stă liniștit în pahar
de ce-o să se întâmple, priveam copleșit de atâtea emoții,
umbra își luase capul în mâini
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Annabel Lee
Ce-a fost
s-a întâmplat, cu mult mai demult decât cu un an în urmă,
Într-un regat de lângă mare
Acolo unde trăia o fată, cine-a mai ști,
Pe numele ei Annabel Lee;
Cu nici un alt gând pe pământ
Decât să fie iubită de mine.
Am fost un copil și ea un copil,
În acel regat de lângă mare,
Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,
cu mult mai mare decât o dragoste mare
Și a mea Annabel Lee -
Cu o dragoste celestă, de serafimi înaripați,
Jinduită de ea și de mine.
Și așa, nu vitregiile, ci Îngerii,
într-atât de fericiți în Ceruri,
Pe ea și pe mine au prins invidie -
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Horia Muntenus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre rude și suflet, adresa este: