Poezii despre sânge și visare, pagina 2
Eternul dialog
El și ea
Ochii mei au strălucirea
Melancolicelor astre...
Nu-mi plac florile albastre!
Părul meu cel negru-n care
Bate vântul vagabond...
Mie-mi place părul blond!
Gura mea, floare de sânge,
Este visul unei muze...
Unde-s palidele buze?
Vei găsi în al meu suflet
Castitatea ideală...
Vreau pe cea care mă-nșeală!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am cunoscut...
Am cunoscut visători punctuali
Care erau exacți la întâlnire
Ca astrele-n cereasca lor rotire.
Ei nu visau grădini de portocali
Prin care în neștire să se plimbe,
Ci căutau cu mâini înfrigurate
Un punct de sprijin în realitate
Ca să transforme lumea și s-o schimbe.
Unii-au pierit - i-a înghițit abisul
Cu viziunea lor scăldată-n sânge,
Alții-au rămas - dar nu pentru a-i plânge,
Ci pentru-a le clădi aievea visul.
poezie clasică de Virgil Teodorescu (1976)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revers
Sărut glezna variabilelor în formare,
urc privirea mâinii dincolo de apus,
cobor noaptea penitenței
la răsăritul pașilor de ghilotină,
în zborul sângelui la orizont
îmi las aripa visului să-mi înalțe
chemarea unei regăsiri de altar
într-un perpetuu revers.
poezie de Vasile Ghinea din Lutul unui pumn de vise (2009)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis mic de mână
În față am vise
Ce-așteaptă închise.
În urmă am vise
Lăsate deschise.
În minte am vise
De gânduri ucise.
În carne am vise
De sânge permise.
În suflet am vise
De soartă decise.
În versuri am vise
De mâna mea scrise.
poezie de Marius Robu (30 august 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umblă cu Dumnezeu
În sânge memoria-alergă cu membre suple!
Am trăit ceasuri de vis sub cer, de care mi-e dor;
Dar au lăsat în urmă, dureros, un gol
Pe care lumea nu va putea nicicând să-l umple
poezie de William Cowper, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas în paradis
Vino să ședem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ți-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.
Ce grai în sânge am închis?
Vino să ședem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu șarpele se joacă-n doi.
Tu ești om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!
poezie celebră de Lucian Blaga din volumul: Cântecul focului (1945 - 1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmpinare
Vă primesc pe toți cu brațele deschise.
Veniți oameni, veniți stânjenei,
veniți vise, veniți lupi.
Fiecăruia dintre voi vă trebuie altceva, știu,
pentru voi mă pot face pământ,
râu cu dinți feciorelnici sau pradă.
Pe toți am ajuns să vă înțeleg,
vă trebuie tuturor hrană.
Din sângele meu se adapă bujorul sărbătoresc
și limba lupului roșcovană sclipind.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răniri
Printre țâțe scurs capul șarpelui hrănit cu vise
încearcă gustul fiecărui sfârc oblic pătruns
dintele lui rotit caută în carne răspuns
întrebărilor roșii din pulpe deschise
în somn degetu-ți încearcă o împotrivire joasă
inelul de solzi reci descuie sângele din himen
țipătul tău alb fuge peste piele ca un tren
și mâna ca un porumbel pe carnea rănită se lasă
poezie celebră de Geo Bogza din Jurnal de sex (1929)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când marea... Nichita Stănescu
pentru cele două
picături de rouă
(să mi-o publice postum)
Când marea își varsă din sine
amarul și peștele
cresc valuri și-atâta, iubită...
de vrei izgonește-le.
Când piscul văiugii își plânge
în fulger fărâmele
Cad așchii de stâncă, iubită...
de-ți place sfărâmă-le.
... Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor...
în vis se făcea că răsună
tălăngile vitelor...
Și-n om din cuvinte, iubită...
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas în paradis
Vino să ședem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ți-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.
Ce grai în sânge am închis?
Vino să ședem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu șarpele se joacă-n doi.
Tu ești om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sânge și visare, adresa este: