Poezii despre săniuș și zăpadă, pagina 2
În afară
Saniei copilăriei mele
I-am rămas prea mare și prea greu,
Prin omătul până la prăsele
Cine s-o mai scoată-n locul meu?
Aș intra s-o caut chiar acum
Printre vechiturile uitate,
Dar mi-ar fi rușine ca pe drum
Să ieșim purtându-ne în spate.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (8 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii așteaptă
Amenințarea-i pe urme
o himeră pierdută pe drumuri,
vin anotimpuri nebune
fără oșteni,
fără arme,
doar cu vremuri potrivnice.
Nu poți să fugi;
se urcă frigul în oase,
zăpezile se îmbulzesc,
sănii de vânt aduse de cai
n-au loc pe cărări.
Bunicii povestesc întâmplări,
țes pânza florilor de gheață.
Copiii așteaptă
și visează cu ochii deschiși
o lume ce nu mai vine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasuri de copii pe stradă
Fulgii firavi de zăpadă
Grăbiți au început să cadă,
Iar aleea de copii e plină
Deja au început să vină
Veseli, roșii în obrăjori
De mână cu-ai lor frațiori.
După ei o săniuță trag
Bătrânii îi privesc cu drag
Și ce gălăgie e pe stradă
Printre fluturi de zăpadă.
poezie pentru copii de Alina-Georgiana Drosu (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
E-atâta pace în ninsori
Și-n fulgii care stau să cadă
Că-și lasă pasul în zăpadă,
Amprenta, de mai multe ori
Iubita mea cu trup de ger
Înhamă caii suri la sănii
Cu-argint și zurgălăii. Să ni-i
Mânăm ca niște mesageri
Privește-n jur: poclade albe
Acopăr răni câte mai sunt
Și se revarsă pe pământ
Lumina blândă-a unor salbe
Coboară îngerii și-și lasă
Un strat de pur și diafan
Și plângem fiecare an
De răutatea ce ne-apasă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fereastra
Sprijinit de pervazul ferestrei
aud chiar mișcarea pe calea lactee,
scârțâitul unei sănii de sticlă prin satul nordic,
aud cum întunericul se cerne pe emisfera cealaltă,
aud cum alături,
în casa toamnei însorite,
sufletul se scurge din trupul bătrânei femei.
Știu că din cele auzite,
din aceste fire lăptoase
s-ar putea desprinde un vers,
fluture negru,
prins cu acul de fila cărții.
Dar această fereastră este adevărată
și adevărată este această noapte
prin lâna vie a zăpezii,
și adevărat este scrâșnetul axei pământului
când alunecă pe ea
cuțitul combinei în mina din apropiere.
poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum vom învinge iarna
O să se răzbune iarna, iubito!
Vom trage cu frânghiile săniile din cer
până ce vin caii zăpezii.
Vom lega clopotele de norii albi
până se vor sparge ninsorile.
Cu sunetele lor vor ucide tăcerea,
ne va intra cenușa în piele.
O să încălzim hainele cu verile trecute,
apoi vom trece pe pârtii ca vântul.
Ne vom înghesui unul în altul sub pene
și ne vom sufla gândurile în piepturi.
Focul va arde în noi mocnit,
iarna va pleca singură.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge spre oameni de zăpada
Ninge spre oameni de zăpadă
Ni se oglindește chipul
Să fim iarăși copii, un vis realizat
Se bucură cerul,
Se bucura pământul de atâta zăpadă
Te bucuri și tu copila cu ochi purpurii
Să punem cărbune și morcov și aur
Și în gura omului de zăpadă un spic de grâu,
Încolțit din glastra casei, ținută la geamuri
un pic de visare un pic și mama ta e copilă Și tu ești copilă!
Sania trage timpul spre norii de argint
Se trezește noaptea în icoane și ninge un pic
fulgi colorați înfășurați în basmale în iele în cosânzene de poveste
Și fulgul coboară și urcă la cerul albastru
La cerul stingher, la cerul senin al ochilor tăi, iubito
Ninsoare în ochii omului de zăpadă.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătoare polară
fluturi albi roind
peste suflarea ta
cu miros de zăpadă
buzele-ți ornează cu pruină
în ziua asta bătrână
când se coc doar cozonaci
și renii trag după ei sănii
în clinchete boreale
deschide-mi poarta iubito
primește-mă să te colind
puneți la ușă coroana de cetini
că-i sărbătoare polară
și urșii dansează afară...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgii dalbelor egrete
Demiurgi din ceruri cearnă
Fulgi ușori de lerui-ler!
Sănii iuți aleargă-n iarnă
Cu căluți pictați pe cer.
Case-ascunse prin nămeți
Fumegă doar fum de paie.
Pe la cârciumi oameni beți
Ca o trestie-n vânt se-ndoaie.
Deși drumul lor spre casă
Des se-nfundă, n-au regrete.
Demiurgi din ceruri varsă
Fulgii dalbelor egrete.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dantelă de zăpadă
Iarăși se întunecă, dar azi a nins
Prima ninsoare din iarna aceasta
Nu e departe ziua când voi urca
Pe săniuțele argintii ale iernii
Răscolind zăpada
Dar e decembrie și ninge
Peste brazii de afară, parcă
Și ciorile au obosit să se adune
Pe-nserat
Mă așez la geam, spun o rugăciune
Pentru cei întârziați, pentru cei
Duși departe unde zăpada nu le e
De tot albă
E decembrie și ninge
Zăpada se așterne ca o dantelă
Pe case și morminte
poezie de Victor Țarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre săniuș și zăpadă, adresa este: