Poezii despre sclavie și viață, pagina 2
Calea robilor
În valuri albe mii de focuri
Plutesc e drumul nesfârșit
Al robilor; din el se spune
Că după veacuri e ursit
Câte o stea să se desfacă
Și, ridicându-se mai sus,
Alături de-altele să treacă
În lumea fără de apus.
O cale-a robilor se-ntinde
Și pe pământ, dar nu de foc,
Ci de-ntuneric e convoiul
Atâtor vieți făr' de noroc.
Și printre ele câteodată
Se-oprește soarta ca s-aleagă
Un suflet stea chemată poate
S-aprindă raze-n lumea-ntreagă.
Purtând povara de durere,
Măcar atât s-aveți și voi,
Iloți: un gând de mângâiere,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triolete simboliste
Pornind din vremuri de demult
Un glas de trâmbiță mai sună,
Și-așa de drag mi-e când l-ascult
Pornind din vremuri de demult.
În al vieții trist tumult
Și-n dragostea-mi inoportună,
Pornind din vremuri de demult,
Un glas de trâmbiță mai sună.
*
Apocaliptica gândire
De azi e înțeleasă mâni;
Tiranilor, ce prevestire!
Le cad topuzele din mâni!
O apă-ntreaga omenire,
Nici robi de-acu și nici stăpâni:
Apocaliptica gândire
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfântă lașitate - II
Motto:
Să loviți în mine
Când împart cu ștabii
Două Bucovine,
Două Basarabii. Damian Ureche
... el vorbea atunci când eu tăceam
-lutul meu voia să mai trăiască
în aceiași lașitate-l frământăm
dar cu pleava mea, moldovenească
lașitatea mea temeinică de neam
care vine din adâncuri geto-dace
transformat de ruși în moldovean
și din liber dac în rob rapace
poate vor veni și vremuri noi
poate glia asta strămoșească
va mai naște iar niște eroi
fără lașitate omenească...
poezie de Iurie Osoianu (16 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lanț de comoditate
Sclavul își urlă neputința
De a trăi vieții-n curaj sentința!
Saprofitându-și-n zale ființa
Prea mulțumit când îmbracă zdreanța..
Vociferând zoile aruncate
Ce nu le găsește-n libertate!
Printre fiare-n junglă-n demnitate
Ce-l sperie-n lanț de comoditate...
Făcându-l să creadă că viața
e aceea când lingi mereu clanța
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștefan la moarte
Ștefan, domnul țării, pe cei mai mari unește
La Suceava veche și-astfel le vorbește:
- "Fiul meu cel june! Voi, români doriți!
Moartea mă culege dintr-ai mei iubiți.
Dorul pentru viață nu mă-ntristă foarte;
Omul chiar când naște face-un pas spre moarte.
Viața-i ca fantasma cu chipul plăpând
Ce prin nopți s-arată și se stinge blând.
Omu-i ca un vierme ce-n țărână pare
Un minut vederii și, lucind, dispare.
Dar mă-ntristă foarte norul furtunos
Ce pe cerul țării trece neguros;
Soliman ce mâine poate se prepară
A lovi cu moarte draga noastră țară.
Ungurul cel falnic se supune lui.
În poloni credință nu mai poți să pui.
Un pilot cu minte prin furtuna tare
Nu desface toate pânzele ce are.
Astfel pân' ce fieru-i nou să-l încercăm,
Cu temeiuri bune țara să-nchinăm.
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Cartea - Legende Istorice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naivitate II
Ce chin să-i fii și să nu-ți fie...
Să nu mai poți simți cum te râvnim,
Noi toți, cei ce am vrea să-ți devenim
Eliberarea din sclavie.
Cum poți trăi în colivie,
Când tot frumosul e de partea ta?!
Și-atâtea inimi demne, ca și-a mea,
Te-ar scrie pentru veșnicie.
De ce te-ai stinge-n tragedie
Lângă un rău ce nu e necesar?!
Nu poți schimba ce este în zadar.
Iubirea nu e agonie.
De unde-atâta sărăcie,
În inima ce-o vrei și nu te vrea?
În felu'-acesta riști s-ajungi ca ea,
O altă tristă poezie.
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sclavii lui Dumnezeu
Undeva, pe o planeta
Chiar a treia de la soare
Își trăiesc viața mizeră
O mulțime de-animale.
Printre multe orătănii
Chiar în vârful existenței
Se află omul, ființa
Ce-a spus da independenței.
Dependent însă de zeul
Care le-a făcut pe toate
Ce spune că e stăpânul
Și oricând are dreptate
Omul își trăiește viața
De sclav al divinității
Hranindu-se cu speranța
Pentru ziua libertății.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vreți să fiți stăpâni
Dacă vreți să fiți stăpâni
pe ale voastre soarte,
Treziți-vă români!
"din somnul cel de moarte".
Slugoii din parlament
vă manevrează constant.
Vă vor robi la Occident,
sau v-aruncă în neant.
Vă vând viața, vă vând țara.
Vă lasă fără bogății.
Numai îndurați ocara!
Luptați-vă pentru copii!
Păstrați România Mare
de la Nistru până-n Tisa!
Arătați c-aveți onoare!
Așa cum străbunii zisa.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofia morții
Eu nu voi zice Morții c-o voce nențeleaptă
"Din mersul tău o clipă mai stai și mă așteaptă!"
Să-mi dau a mea suflare, oricând, sunt pregătit!
În ea e libertatea, și-n viață, e robia...
Cu brațele deschise ne-așteaptă Vecinicia...
Reintri iar în sânul din care ai ieșit!
Ea nu e-ngrozitoare cum unii vor să fie;
Privirea sa e lină ca bolta albăstrie.
În ea se oglindește întregul Nenceput!
Pe granița lumească e-o poartă triumfală,
Și flacăra din preajma-i de patime ne spală,
Iar sufletele noastre le curăță de lut!
(...)
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Relativizare
Majestuoasă viața senatorilor romani!
după ce au deviat niște merite și pupat slugarnic
paftaua unui împărat,
au obținut soldați plătiți să le întemeieze,
dar mai ales să le păzească averile.
mai aveau o mulțime de sclavi
care le clădeau și să le ornau palate,
cohorte de sclave să-i satisfacă până la ghiftuire
și o singură nevastă
bună să-i otrăvească,
dacă nu apărea un alt împărat
ce călărea un cal
care vroia să ajungă senator.
poezie de Vasile Ionac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sclavie și viață, adresa este: