Poezii despre senzualitate și timp, pagina 2
Cântec naiv
Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
și e nebună de legat cu funii groase
Și de adus pe-ascuns la mine-acasă
Și de ținut în șir cinci săptămâni.
Zic unii că-i prea mică și nu știe
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-și iau motanii scorțișoară.
Dar asta n-are nicio importanță!
Oh, ea nu contenește să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanță,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!
Și îmi trimite-un milion de poze
Lascive și dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci și să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clavirul
Cânta încet din Weber: "gândirile din urmă",
Poema unui geniu ce-apune maiestos,
Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă
Pe-o tristă armonie cu sunet dureros!
Și degetele-i albe pe clapele sonore
Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind;
Erau în miez de noapte târzii și tainici ore...
Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!...
Tăcuse deodată, și fruntea ei curată
Alăturea de mine se rezemă ușor,
De gura-i voluptoasă, c-o patimă-nfocată,
M-apropiai atuncea sfios, tremurător!
Și ne-am robit iubirei, în fericire-adâncă...
Dar nu știu cum... clavirul părea că plânge încă
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caniculă
O căldură cu forme lascive
de femeie planturoasă
cucerește străzile prăfuite și pustii
oamenii stau ascunși ca șobolanii
între pereții de beton ai blocurilor
speriați de tirania soarelui muribund
nici măcar câinii maidanezi nu și-au făcut apariția
aerul clocotește deasupra asfaltului fierbinte
pare un oraș părăsit
sau cuprins de vreo molimă
care a dus la dispariția temporară a vieții
totul este împietrit
iar timpul s-a oprit și el
sub razele ucigătoare ale soarelui
care stă să moară.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc naiv
Ciudata nostalgie ne cheamă, în sfârșit,
În jocul nostru de cifre și cuvinte
Și nici nu observăm, în voluptatea clipei,
Că-n jocul nostru ninge hedonic și cuminte.
Sari prima oară linia tăcută
Aproape ireală, trasată, pe pământ,
Așteaptă-mă, te rog, curând se face toamnă!
Și aud cum se desparte cifra de cuvânt.
Jucăm șotron sub felinarul lunii,
Sărind prin geometria primului pătrar
Și socotim, în doi, cuvintele rămase
Pe gurile statuilor de var.
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritm și cadență
zile bune zile rele le trăiesc sunt ale mele
nu am timp de supărare nici când inima tresare
flori din stele sunt cusute pe dantelate perdele
farmec nestatornic are lumea soarelui răsare.
clipe defecte clipe perfecte ritmuri de efecte
păsări și fluturi în zbor lin spre începuturi
pasiuni selecte pe un drum cu mari proiecte
voluptoase săruturi calde calme răsărituri.
sfaturi dragi de mag le-am primit cu drag
romanța din lună oameni buni adună
toți anii în șirag trec al inimii prag
tâmple sub cunună cu amintiri răsună.
cerul fericiri împarte le apăr de moarte
ample viziuni de carte transmise departe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tărâmul meu
Pe vârful unui munte un obelisc;
pe capul lui un con de brad; în fruntea
acestuia un ac; și-n vârful lui
tărâmul meu, Împărăția clipei.
Nu-i nicio graniță pe-acest pământ
(ocean sau mare, lanț de munți sau fluviu)
de netrecut: sortită-i suprafața
să fie cucerită. Însă, eu,
cu vaste crăpături de timp îmi apăr
scânteietoarea mea singurătate.
Căci nu mă-nvecinez decât cu partea
de mine însumi care urcă-ntr-una
târâș, și detronat numai de mine,
uzurpator și uzurpat deodată
sunt nefiind. Iar voluptatea rară
de-a ști că ard, această voluptate
hrănește-un foc ce se consumă-n sine.
Adesea, ceea ce vi se pare fulger
- un oaspete aparent coboară brusc
din cer, se scurge-n jos, către câmpie,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
În grădina bunicilor, cu nuci seculari,
Ce-mi deveniseră atât de familiari,
Îmi căutam destinul în palmă
Și -n coaja lor crăpata și caldă
În acea mângâiere a tinereții,
Ne uneam voluptuos liniile vieții
Fericirea aceea, solemnă și mută
Îmi revine acum, dintr-o amintire
Ce-a fost prea mult timp pierdută
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Valuri furioase sparg scoicile
le macină sideful
îl transformă în grăuncioare plictisite
de nisip
captive într-o clepsidră
a vieții,
iar timpul aleargă
pe deasupra mării
ca o briză capricioasă
înfiorată
cu atingerea ei senzuală
creasta sărată a valurilor
care plesnește malul
într-o cascadă de spumă.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dată am plâns
grozav în fața unei cepe cât
pumnul de mare tăiată
în taină curgeau lacrimile
pe voluptatea unui obraz
proaspăt bărbierit cu atenție
fruntea ridată păros era plină
de sudoare și mirosea a ceapă
curgeau pe dale lacrimile
în dezordine se îndreptau
spre semaforul din colț cu trei
clipiri dese în orele serii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tiptil se așează
ziua peste noaptea nesăbuită
te lupți cu restul de iubire
consumat alaturi de vise
și umbre cu glasul îngroșat
timpul trece și lumina chioară
aruncă o cafea lângă iubita
voluptos întinsă pe tot patul
te trezești să te amărăști
din nou cu fleacuri cotidiene
țigara tremură în colțul buzelor
sărutate toată noaptea cu nesaț
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre senzualitate și timp, adresa este: