Poezii despre somn și timp, pagina 2
* * *
Te lupți cu vise?
Te cerți cu umbre?
Te miști ca într-un somn adânc?
Timpul a trecut
Viața ți s-a luat
Te-ai amărât cu fleacuri,
Ești victima nesăbuinței tale.
poezie celebră de Frank Herbert din Dune, volumul 1
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu
peste noi duhuri
adorm sub luna febrilă
rotindu-se în abis
câte sunt toate
și câte nu sunt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Luna zâmbește
prin fereastra de lemn
frunzele foșnesc
în vechiul cămin
o strigă de aramă privește
din spatele ferestrei
tu dormi sau aștepți?
plimbarea de seară
pe marginea cearșafului
poezie de Tomasz Gruca, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fermecătoare, fermecată,
Visând în miezul zilei știme,
Dormind mă vede lumea toată,
Dar somnoroasă nimeni, nime.
Cum vise mi se tot perindă
În față, ziua, uniform,
Cum noaptea lenea mă colindă,
Nu dorm... Sunt umbră suferindă
Peste prietenii ce dorm.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (30 mai 1920), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
peste noi duhuri
adorm cu luna febrilă
rotindu-se în abis
câte sunt toate
și câte nu sunt
dacă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte bună, stele, lună,
Vouă, celor ce-ați citit!
Somnul o să ne răpună;
Mâine e-un alt răsărit...
catren de Mihaela Banu (18 septembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre gene somnoroase
Dimineața-mi intră-n viață.
Zi de zi, la-aceeași oră,
Bem cafeaua față-n față.
catren de Tamara Bucur (2 octombrie 2019)
Adăugat de Tamara Bucur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aerul
Frunzele mă atrag spre ele violent,
copacii negri din toamnă,
sub ochiul lunii lent
refuzând să adoarmă.
Aud un ceas bătând în turn
ore în trecutul îndepărtat,
când frigul selenar, nocturn
îngheață-n aer, suspendat.
Și brusc trecutu-mi pare viitor
și urc spre secole latine
și-aud un ding, un dang sonor
al frunzelor foșnind prin mine.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vremea
Când vremea peste veacuri
Uitarea ei va cerne,
Noi vom dormi de-a pururi
În lumea morții-eterne.
E-o lege a firii noastre
Și omenirii dată,
Sortită așa să fie,
Schimbată niciodată!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Pe malul cel verde ce râul stropește,
Un om după cale puțin s-odihnește,
Visând fericit!
Iar razele zilei cu umbrele serii
Sub ochii-i se luptă în sânul tăcerii
Pe val adormit.
Pe măgură luna se-nalță-atunci plină
Și varsă pe fluviu un val de lumină,
Un brâu lucitor;
Eterul albastru cu stele aurite
Se scaldă prin valuri ușor încrețite
De vântul ușor.
...
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre somn și timp, adresa este: