Poezii despre spațiul cosmic și timp, pagina 2
Doamne, iartă-ne, că tare idioți mai suntem
punem mână de la mână și construim dezastre
ca pe niște fericite evenimente
ridicate la puterea piramidelor
vopsite decent în purpură
poleite apoi în foiță de aur
ca mai toate rahaturile ștampilate
drept marfă premium
doamne iartă-ne
că oricum nu suntem buni de altceva
am acoperit planeta asta cu plastic
și cu absolut toate nimicurile
de nu mai avem loc
în curând vom căra mizeria în cosmos
vom invada spațiile cu peturi
până și găurile negre vor sucomba
sub agresiunea firmelor de salubritate
și a molozului stelar
suntem precum gândacii din filmele sf americane
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depărtarea
depărtarea retrocedată de cosmos,
cu firimituri de timp,
revine în prezentul meu
desfrunzită toată,
golită de așteptări,
unde întunericul e întuneric,
iar ploaia dansează sub geam într-un ecou de cântec trist.
poate tu nu ești niciodată acolo.
nici o visare nu se mai rupe din cuvinte.
marginea peretelui e mereu tivită cu o lumină albastră
care împiedică și interzice scânteierile din stele.
ultimul sens al luminii întinde visele dincolo de mine,
spre uitare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră
Și nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.
O umbră o să stee mereu între noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiți ca două palme
Pe pieptul unei moarte) și veșnic între noi
Vor crește neguri numai în aparență calme.
Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra și vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi și plini de pace.
Triști, vom cunoaște ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga și-n dreapta trecătorii,
Mai morți ca morții, singuri și fără remușcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La voia întâmplării
las sacul cu probleme la voia întâmplării
timpul jubileaza departe de pericol
vuiește în sânge spectacolul mării
valul speranței trece prin viscol.
e iarnă, mă acoperă ninsori
de bucurie de tristețe de mirare
raze misterioase se coboară din nori
cerul pentru mine multe surprize are.
cosmosul mă consolează în fel și chip
uneori mă simt un stol de rugăciuni
vise și speranțe în bizar prototip
flăcări dansante pe roșii tăciuni.
mai am un singur dor să-l infirip
în adevăr poetic departe de minciuni.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arhimede și soldatul
Să nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaș viclean! Și nici să nu te-nșele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării și nu fac rău.
Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
În rotunjimea lor stă actul sacru,
Care-mplinește sânul, mingea, vasul.
Și-aceasta nu-i o lance, e compasul...
Apropie-te mai bine cu sfială,
În rotunjimea lor nu e greșeală.
Și chiar dacă le vezi întinse-n zgură
Esența lor e tot idee pură.
Dacă arunci o piatră-n lac se iscă,
Le vezi stârnind un lac de odaliscă,
În fumuri moi se leagănă agale,
Pe scoici și melci desfășură spirale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub cupola clipelor
Timpul cosmic și-a smuls clipa
Și a aruncat-o-n mare,
Ca să nu-i simțim risipa-
Nici perpetuua mișcare!
Că de l-am simți deplin,
Mișcător atoate-n Cosmos,
N-am scoate nici un suspin-
Văzând forțele lui Cronos!
Ca hindusul Arjuna
Am fi îngroziți de moarte,
Că și stelele și Luna-
Ne-ar părea negre cu toate!
Doar așa, supuși la clipă,
Efemeri avem un rost,
Că ne ține sub aripă-
Și ne dă un adăpost!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Caruselul viselor
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rațiunea cosmică
Lumea nu e doar o lume;
Cu făpturi rele și bune
Sunt două lumi paralele
Cu legătură între ele
Separate-n două sume.
Adevăr fără tăgadă
Sufletele pot să-l vadă:
Siguranța că trăiesc
Trup și spirit omenesc;
Să le simtă și să creadă.
Scris e în sacrele pagini,
În cosmosul fără margini
Bunătatea, ca ursită,
Răbdarea nețărmuită;
Sunt esențe în imagini.
Viața e multisonoră,
Sare-n ochi multicoloră
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certitudini
Nu am nevoie de certitudini; eu sunt un om
preocupat de propriul său suflet.
Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul și mâinile
pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă
privesc chipuri pe care nu le cunosc,
chipuri liniștite și reale.
Nu mă îndoiesc că măreția și frumusețea lumii sunt ascunse
în orice nimic din lume.
Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit și că universurile
sunt nemărginite, dar, în zadar mă gândesc
cât sunt de nemărginite.
Nu mă îndoiesc că astrele și sistemele astrale aleargă
prin cosmos cu un scop și că într-o zi voi fi
și eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba
chiar mai mult.
Nu mă îndoiesc că aranjamentele provizorii continuă
și continuă milioane de ani,
Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior,
că exteriorul are un alt exterior, că vederea
are o altă vedere, că auzul are un alt auz și
[...] Citește tot
poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de zăvoi
Revin amintiri cu parfum de zăvoi,
copilul din mine-mi apare în vis
ajungem deodată, mirați amândoi,
pe-o umbră de karmă-n vrăjit paradis.
În suflet aducem păduri seculare,
poieni de poveste apar din neant,
la margini de codru, o zână călare
privește spre noi cu un aer distant.
Fiori mă cuprind, văd fosta iubită
cândva dispărută pe aripi de vânt,
sedusă de-o vorbă nespusă venită
din umbra amară a unui cuvânt.
In urmă lasa doar o vrajă pustie,
cernută din cosmos pe anii în zbor,
și plânsul uitat într-o toamna târzie
în ploaia căzută cu lacrimi de dor.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfrângeri
parcă am obosit-n coșmarul cuvintelor-zumzet ;
se gudură ora și acum lângă început-mi mers.
ritmul și măsura mi-au hrănit graiul umblet,
reazemul mi l-am găsit în reflexie și univers.
înfrângeri de toamnă am trăit lângă arțar
de zorzoane încercat-am să curăț cosmos.
prin singurătate am riscat, eu asasin de zadar
de-mi stau semenii ascunși în unghi fioros.
iluzia paradisului mi-o înăbuș acum sub preș
o, și uscăciunea din suflet îmi ucide viață;
inaccesibil eu devenit acum zăpezii de cireș
de se îngustează lumina pe mână lunguiață.
parcă nimic nu mă mai străbate actual;
nici uitările, nici amintirea anilor adunați.
o, tu fascinantă învăluire a tristeții festival
rotind deznădejdii peste noi cei tulburați!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre spațiul cosmic și timp, adresa este: