Poezii despre superlative și supraviețuire, pagina 2
Bordel
eu nu sunt Toulouse-Lautrec, dar asta nu înseamnă că sunt străin de atmosferă
la naștere, statul m-a luat și m-a băgat într-o statistică, un număr
și din statistica aia, am văzut viața cu bune și cu rele
am văzut cum se minte. în numele legii
am văzut cum se moare. la naștere
am văzut cașcaval la telejurnal
și mai ales, am văzut întunericul. gros. păstos. rece.
ca să ieși din bordel trebuia să descoperi ușa din dulap și cheița de aur
dar cine trecea pragul, era închis. la balamuc
din bordel la balamuc. oamenii își zideau fața și desenau un zâmbet
sfinții se estompau, deveneau transparenți și apoi invizibili
viața te învață. învățați, învățați, învățați
și învățai. să supraviețuiești
stare vegetativă
până la a două venire. devenire.
așa am devenit pictor de cuvinte. și de tăceri
stampele mele descriu cel mai bine tăcerea. o simplă baricadă.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
The kid
faimosul copil rămas pe vecie copil
rău până-n măduva oaselor
billy the kid joacă cărți în cele mai deocheate
baruri cu pistolarii renumiți
și fură vite
în '77 e atras de forța răului
era în banda lui dolan
omul de ordine al maiorului murphy
nu ăla cu legile șmechere
the kid este atras de forța binelui
și schimbă anturajul
trece alături de rancherul tunstall
copilul rămâne copil până la moarte
este impresionant de asasinarea rancherului
pornește propriul lui război
supraviețuiește războiului din comitat
îl ajută pe șeriful brady
să treacă în lumea cealaltă
alături de alți cinci pistolari
dat dracului de buni
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe lamelă
pe vreme de secetă
să bei iubire nefiltrată din oameni
este cea mai periculoasă opțiune de supraviețuire
atâtea soluții de-a pășii prin poveste desculță
stau gata să-ți pice în poală
ca o nucă putredă
vâslitul prin magma zilei
chiar travestit în mumie este rebeliune
cu acordaje fine
controlată de moarte subită
foamea își rupe colții în ziduri de spaimă
molfăie carnea flască
a clipelor
pân-o destramă
pe respirația acestei clipe
era să fim fericiți
ciutura mâinilor putea să încapă
neamendată
rația de curcubeie permisă
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am început acest roman într-o zi de noiembrie
Copilaria este timpul altei dimensiuni, o țară inventată din tot ce e desăvârșit.
Ce poate fi mai desăvârșit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.
Copilaria mi se derulează în ochii minții ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate ușile: cele reale și cele ireale.
Toate erau dragoste, blândețe, afecțiune și bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor și povești din tinerețile părinților și bunicilor.
Am început acest roman într-o zi de noiembrie
și probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireșilor înfloriți
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilărești
ale îngerilor nevăzuți și neauziți.
Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
și nu aș supraviețui melancoliilor.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbirea în dodii sau
sub scuza iubirii
ne rănim de moarte
acum, deocamdată
(un fel de niciodată)
nu mai știm a cui inimă bate
totu-i sălbatic, totu-i aici
herghelii dezlegate, învrăjbite
tropăie pieptul secundei
și tot ea, secunda
cu veșnicie cu tot
se prelinge de pe asfalt (tu îi spui cer)
în canalizări
ca un strop numitor comun de ploaie
rămâne ceva (un fel de nimic)
ca un parfum pe care nu ai vrea
să-l fi uitat dar
mai devreme decât mai târziu
absolut toate amintirile se pierd
într-o gaură neagră
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros, pieptene, lingură
Chiar și "ar-fi-putut-fi" revine.
Cel mai simplu lucru miros, pieptene, lingură
se întoarce învolburând o pulbere strălucitoare-n aerul însorit,
o confuzie care se cere și trebuie cunoscută,
o sete insistentă de istorie, o foame a sufletului.
El așterne ideea pe hârtie,
rememorând cum ei priveau odată două nurci
acele jurubițe sinuoase mai fluide decât însăși apa.
Gândul și sentimentul sunt oare la fel de întrețesute,
o elice-n spirală arzând timpul?
Acum apa s-a liniștit,
reflexia și pierderea rămân egale cu ele însele.
Dar, unde se duc, de fapt, se întreabă el,
sau de unde vin;
este vorba de niște mijloace de reînviere,
de un pâlpâit al celulelor, de o nevoie de simetrie?
Renunță la o dimensiune și... despre ce a fost vorba?
Ticul nervos al ironiei lui e doar o scurtătură:
[...] Citește tot
poezie de Jan Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Helian
În ale sufletului singuratice ore
E frumos să mergi la soare
Lângă galbenele zidurile ale verii.
Tăcuți se-aud în iarbă pașii; dar tot mai doarme
În marmură gri fiul lui Pan.
Seara de pe terasă ne îmbătam cu vinul brun.
Roșiatic strălucește a piersicului frunziș;
Blândă sonată, fericită desfătare.
Deja e a nopții tăcere.
Pe întunecate dealuri
Ne întâlnim cu păstori și cu albele stelele.
Când s-a întomnat
Se arată apusa claritate-n grove.
Umiliți trecem pe lângă roșii pereți
Iar ochii rotunzi urmăresc al păsărilor zbor.
Seara se scufunda apa în funerare urne.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
A cincea elegie
Dedicată doamnei Hertha Koenig
Spune-mi, însă, cine sunt ei, călătorii aceștia puțin mai
trecători ca noi înșine, pe care-mboldindu-i din vreme
îi stoarce, de dragul cui, ah! al cui
o mereu neostoită voință? Ci, iată îi stoarce,
îi încovoaie, îi răsucește și-i amețește,
îi aruncă și-i prinde din nou, ca printr-un aer
dat cu ulei, mai neted, prin care se lasă iar
jos, pe covorul subțiat, ros de
veșnica lor săritură, pe covorul acesta
pierdut în univers.
Lipit ca un plasture, parcă cerul
de mahala ar fi durut pământul. Și abia căzuți
în picioare, aici, iată-i: literă mare a prezenței... îndată bărbații
cei mai puternici sunt rostogoliți din nou, în glumă, gest
mereu repetat, ca al lui August cel Tare la masă
cu farfuria de cositor.
Ah, și-mprejurul acestui
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Ștefan Augustin Doinaș și Virgil Nemoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scufundarea navei Mendi
Da, prin acest lucru noi ne legitimăm.
Cunoaștem acest lucru și, firesc, ni-l asumăm.
Spunem, lucrurile s-au întâmplat cum trebuiau să se întâmple;
În mintea noastră spunem: astfel trebuia să fie;
Dacă nu s-ar fi întâmplat astfel, nimic n-ar fi funcționat normal.
Vedeți, lucrurile s-au lămurit când Mendi s-a scufundat!
Sângele nostru de pe acea navă a pus lucrurile la locul lor,
A folosit pentru a ne face cunoscuți în lumea întreagă!
Britanicii nu ne-au cumpărat cu rugămințile lor;
Nu ne-au sedus cu fleici apetisante;
Nu ne-au promis stelele de pe cer,
Nu ne-au mituit cu mari profituri.
Noi le spunem celor care-au murit, ați fost africani,
Celor care-au murit într-o țară de la răsăritul soarelui,
Celor care-au murit într-o țară de la apusul soarelui,
Nu ați murit din slugărnicie pentru rege,
Nici din cauza ploconirii în fața Marii Britanii.
În ziua-n care-ați plecat de-acasă, noi am vorbit;
[...] Citește tot
poezie de Samuel Edward Krune Mqhayi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roots
Chișinău sau cum să fugi de taxator de la Creangă în sus două stații
Chișinău sau cum să-ți iei bătaie pe lângă clădiri guvernamentale
Chișinău sau unde-l poți vedea pe Dumnezeu la manifestări politice
Chișinău sau cât de distructivă poate fi pacea
Chișinăul de suprafață
sau Chișinăul underground, cu lumini,
sau pur și simplu străzile Chișinăului de mai
unde femeile participă la un festival de modă local.
Locul în care să te îndrăgostești și să le urăști
când te părăsesc pentru altul mai cool,
loc în care să minți și să spui adevărul
să vomiți în chiuvetă după beții iresponsabile.
Acolo unde țigările sunt de 4 ori mai ieftine decât la Iași
barurile ademenitoare prostituția în floare iar poliția
nu cunoaște fenomenul. Acolo unde taică-meu a dat un examen de admitere
în '74 și pe urmă n-a mai făcut nimic notabil cu viața lui,
unde soră-mea își duce propria
supraviețuire.
Locul unde rușii se pretind moldoveni
moldovenii habar n-au
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre superlative și supraviețuire, adresa este: