tată

Florile dalbe

Scoală gazdă din pătuţ
Florile dalbe
Şi ne dă un colăcuţ
Că mămuca n-o făcut
Sâtă rară n-o avut

Pe când sât-o căpătat
Covata i s-o crepat.
L-o sfădit mama pe tata
Di ce s-o crepat covata.

Când covata o lipchit
Cuptioru' ni s-o urnit,
Când cuptioru' l-o tocmit
Anul Nou o şi vinit.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Nemurire dalbă

Cad frunzele buluc
Din interzisul nuc,
Dovleacul fără mumă
Se strâmbă rău la brumă.

Dovelţii dintr-o dată
Rămân orfani de tată
Când cade pe grădină
Tot frigul din lumină

Să vă mai spun aş vrea
Că toamna, moartea mea,
Poartă la gât o salbă
De nemurire dalbă.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Tata

Eram copil,
mă trezea devreme
tata, rugându-mă
să-l ajut
să semene zări.

Noaptea
culegeam împreună
stele,
după ce scoteam beţele
din roata Lunii...

Acum,
prin geruiala ferestrei,
abia de mai observă
zările,

cerul îi pare
o stranie mirişte,
roata Lunii

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (16 noiembrie 2006)
Adăugat de Petrescu Mariea
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Tata

Când bătea în poartă Negustorul
plânsul mă strângea de beregată:
"Tată, Tată, vinde-mă pe mine
dar nu vinde mieluseii, Tată,

să nu-i dai să-i spânzure Călăul,
să le taie gîtul cu custura:
sângele în clocot, sângele
să stropească toată bătătura...

Lasă-mi mieluseii, lasă-mi-i,
să mă duc cu ei pe lunci hoinar...
să nu-i dai Călăului să-i vândă
ciopârtiti cu barda, la cântar..."

Câte primăveri ti-au văzut ochii
nourati de gândurile grele...
Câti ciocoi s-au ospătat cu carnea
mieilor copilăriei mele....

[...] Citeşte tot

poezie de Eusebiu Camilar din Chemarea cumpenelor (1937)
Adăugat de Doina Bumbut
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Ruga pentru neam

Doamne, Dumnezeul nostru,
Dă-ne nouă iarăşi rostul,
Dă-ne linişte şi milă,
Duh în trupul de argilă.

Dă-ne ţara iar în ţară,
Dă-ne dreptul să ne doară,
Dă-ne mamă, dă-ne tată,
Că ni s-au furat odată.

Dă-ne frate, dă-ne soră,
Ce din lanţuri Te imploră
Şi, într-o blîndeţe nouă,
Viaţa noastră dă-ne-o nouă.

poezie de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Mâinile

mâna
mea
dreaptă
diferă de stânga
şi
scrie nimic despre ceva

despre ceva! nu scrie
stânga
nu o imită pe dreapta
în ambiţia de a scrie

eu
mama - tata
ambii
şi
discordia care există între
între! stânga - dreapta
pe mine mă enervează

poezie de Anna Grig, traducere de Florica Bican
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Rugăciunea copiilor mici

Doamne, Doamne, ceresc, Tată,
Noi pe Tine Te rugăm
Luminează-a noastră minte,
Lucruri bune să-nvăţăm.

Că Tu eşti Stăpânul lumii
Şi al nostru Tată eşti
Şi pe toate cele bune
Numai Tu le împlineşti!

Amin.

rugăciune pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Cin' s-a fript cu ciorbă...

Fratele nevestei unui negustor
A venit odată pe la casa lor,
Zicând că la noapte, mâine, cine ştie,
Are gând să plece în călătorie
Şi că, prin urmare,
Vrea să-şi sărute sora la plecare.

— Ba să nu pui gura pe nevasta mea,
A strigat bărbatul, că intri-n belea!
— Şi de ce să nu pun gura, măi cumnate,
Când ştii că mi-e soră şi că eu i-s frate?
— Poţi să-i fii şi tată! zise omul scurt,
Cin' s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt.

poezie de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Şah la poezie

Între şah şi poezie
nu există duşmănie
doar o râcă amicală
fără box, fără poceală!

Iar poetul e-un şahist
când mai vesel, când mai trist
care duce muza-n pat
şi din vorbe-o face mat!

Unii spun şi alţii zic
că nici şahul nu-i nimic
e un drog de bună seamă
fără tată, fără mamă;

între şah şi poezie
nu e nicio duşmănie!

poezie de Anton Stanciu (2009)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Reverie

Rămân copacii goi
Cu simţ de nimic în sânge,
Lumina lunii ca un felinar
Din ceruri se răsfrânge,
Apele îşi scutur' ochii
Privind mai rar spre zboruri de cuvinte,
Idila dintre zori şi creste de visare
Sileşte viaţa de-a merge înainte,
Iar o pereche de apostoli
Din sufletul lui Dumnezeu
Coboară-n valuri de nisipuri,
Coboară trist, coboară greu,
Căci nu doresc să se desprindă
De mirul veşnic. Totuşi, lăcrimând
Privesc în ochi Iubitul Tată
Şi parcă vrând-nevrând
Se îngrijesc de trecătoarele ambiţii
Ale muritorilor de rând...

poezie de Mariana Bubuioc (27 aprilie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!