Poezii despre timp și tragedie, pagina 2
Înfățișare
Pudrează râul tragic în oglindă,
Cu de-amănuntul, cristalin, de bal;
Săltate-n coc, volutele să prindă
Perucii de argint - un encefal.
La balul liniștit, de mare gală,
De vrei să placi frumosului tău Domn:
Treaz, poleiește-ți masca facială
Și dinții înverziți de duh de somn;
Luminile odăilor le stinge!
Să-nceapă marea pară de opal,
Când înghețat, din iarna care ninge
În creștet, ca-ntr-un parc, pe encefal.
- Fii Domnului statură luminoasă,
Cu gândul - sprinten fulger viitor!
Să-ți fie brațul spadă bătăioasă
Și ochiul: disc lunar lunecător.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța zeilor de ieri
Taci,
Să nu-mi deștepți tristețea amintirilor culcate
În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
Să nu-mi deștepți în suflet tragediile jucate
În aplauzele mute ale-ntâilor dureri!
Treci tăcut ca beduinul ce cutreieră nisipul,
Treci tăcut ca cel ce-și pune mâinile-n cruciș pe piept,
Și să nu mă chemi pe nume
Să-mi deștepți din piatră chipul
Sfinxului,
Ce-ar vrea să-mi spună că e timpul să-l deștept!...
Ocolește-mă cu groază ca pe-un stârv de om ucis
Nu de oameni,
Ci de mâna ne-ntrupatelor dorinți
Și pe piatra-mi funerară nu citi poemul scris
De nebunul din cetatea plină numai de cuminți!...
Ocolește-mă cu groază...
Dar oprește-te departe,
Să mă poți privi de-a-ntregul
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada zilei de luni
Nici o minune-n târgul ațipit
pe dealul sur de la-nceputul lumii,
dacă e luni miroase-a lâncezit
torcând la părul blond al săptămânii
dacă e luni comerțul stă închis
și cumperi pâine de la frizerie
în urma unui tragic compromis
care milenii încă o să ție
dacă e luni am barbă și nu ies
de sub cearșaf nici să mă pici cu ceară,
melancoliile-mi dau ghies
și gândurile negre mă-mpresoară
dacă e luni mă sinucid un pic
cu lacrimile tale de cucută,
sub șoldurile tale de-arseníc
dacă e luni visez o fată slută
[...] Citește tot
poezie de Cristian Bădiliță
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
Sunt un aventurier nătâng, încăpățânat,
Care încă mai caută ceva,
Prin desișul nisipurilor
Dintr-o clepsidră,
Printre
Fluviile de secunde care se revarsă tulburi
Într-un abis atemporal.
Întind mâna să mai primesc câte ceva
De la soartă,
De la granița existenței,
Dintre a fi și a nu fi,
Să încetinesc cumva
Destinul tragic al clipei
De la o stea spre altă stea,
Cerșetor de secunde,
Timpul, grația divină,
Clipa.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tragediile vieții
Atâtea tragedii se-ntâmplă zilnic:
Orori, orgii și jalnice pedepse...
Ne ducem - o povară, traiul silnic,
În circuitul vieților terestre.
Decizii zi de zi mai imperfecte
Creează monștrii care ne ucid.
Sunt morți mai crude și mai inerente...
Noi asistăm la-al vieții genocid.
Trăim mereu coșmaruri pentru care
Plătim cu ceasul vieții, prea devreme,
Trăim tardiv, în timpuri ireale,
Sub radicali, în funcții și sisteme.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuia de nisip
Doar drumurile străbătute au amintiri
și caut locașul îngerilor din priviri,
nimicul nu ne va rămâne niciodată,
dar stăm pe-o imprecizie acreditată.
O! Doamne de-atâtea ori mă pierd pe urma ta,
am vrut să-mi sculptez o zi dar mi-au luat dalta,
visez mereu un fluture sărutând o floare,
dar pe spânzurații din lume nimic nu-i doare.
Vreau zile cu priveliște strălucitoare,
să mângâi soarta tristă pusă în vâltoare
și să cobor o stâncă fără de pieire,
iar apoi secole să plimb în nemurire.
Umblăm prin anotimpuri fără o lanternă,
iar un ghiocel a uitat limba maternă,
o garoafă moartă e-ntr-o găleată goală,
tragedii tăcute sunt zilele de școală.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-au căzut nasturii de la cuvinte
m-am trezit într-un vacarm îngrozitor
în mijlocul unui miting de proporții
zilele trecutului s-au revoltat
cereau daune morale pentru timpul irosit
din memoria colectivă am reținut o zi
când mi-au căzut nasturii de la cuvinte
și am rămas însărcinată cu limba română
atunci ne-am încolăcit starea
în singurul ochi al mării
rămas deschis peste noapte
nu mai rețin momentul când au căzut în gol
de la etajul tragediilor nescrise
spânzurate de funia sau furia ideilor...
poezie de Any Tudoran
Adăugat de Any Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tembeliziunile aservite PSD-ului îi numesc pe Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului) și amanta lui, cu 30 de ani mai tânără, Romeo și Julieta din Carpați (pamflet)
Le-ascult și mă cuprinde greața,
De-mi vine să îmi smulg mustața.
Romeo-avea doar opșpe ani,
Nu éra șef de hoțomani,
El nu era un infractor,
Vreun corupt dezgustător,
N-avea copii, ca dumnealui,
Mai mari decât amanta lui,
El nu era un babalâc
Și n-a trăit un amantlâc.
El nu avea o concubină,
Cum e blondina carpatină;
El nu avea o țiitoare,
Ci cea mai mândră-ntre fecioare;
N-o prezenta ca pe-un trofeu,
Cum face Dragnea cu tupeu.
Iubirea lor nemuritoare
E demnă de glorificare,
Iar sacrificiul lor, se știe,
A fost cântat în tragedie,
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (10 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
cu 40 de ani
mai tânără se îmbrăcase
cu o pânză - eu
călăream iluzoriu o mânză
și nu
nu speram
să trag de coamă roșcata
dintre picioarele mele (?!)
și nu
nu speram să mai pășesc vreodată
în ciuda artritei frumos coafată, a
reumatismului magic
cu puteri de exemplu
în tragic, în
vreo vinovată nevinovată
iubită în toate -
pașii
uite, i-aș fi vrut aproape ne
numărați
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o reverență, frunza
Pregătiri de toamnă și la mine-n sânge,
și o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverență dinspre univers.
Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aștepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-și creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.
Ca o reverență frunza-n prăbușire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude țipăt de cocor în drum.
Sunt schimbări grozave orșiunde, parcă,
prin tufișe slute - zdrențe moi de nimb,
cu prilejul vieții moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din vol. "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și tragedie, adresa este: