Poezii despre timp și turism, pagina 2
Azi am un dor...
Azi am un dor năpraznic de demult,
Dar nu vreau să mă gândesc că e de temut,
Aș vrea mult să fiu din nou copil
Undeva în timp și spațiu, departe în exil.
Acolo aș vrea să fie primăveri cu cărăbuși
Și să mă joc cu cei mai frumoși peruși,
Iar rândunelele să mă-nveselescă ca să nu fiu tristă
Și e bine să mă simt din nou ca o turistă.
Vreau s-alerg desculță prin iarbă fără sandale,
Să stau apoi pe prispă la taclale,
Să văd în jur natura colorată și o șopârlă
Și să fug în vale să fac baie-n gârlă.
poezie de Eugenia Calancea (9 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi mai călca pe vise
Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preșuri
Și scoate-ți ochelarii să vezi tu câte vrejuri
Ne urcă rătăcirea în capete și brusc
Cu visele deșarte ca-ntr-un simun etrusc
Stinge te rog țigara, nu mai privi la lustră
Că noi nu suntem vip-uri, nici peșteră lacustră;
S-or da în vânt turiștii pe tot ce e exotic
Dar nu știm limba spargă, nici alfabetul gotic
Nu-mi mai vorbi de bani, de masă, de chirie
Și hai să facem rost măcar de-o farfurie
Din cele zburătoare ce fac experimente,
Conduse de haiduci sau poate de Terente!
Propun o escapadă când luna e-n eclipsă
Să cerem de la nasa pe vară o elipsă
Un optimism robust pe toate le îndură
Și-o să-i privim de sus, pe cei ce azi ne-njură;
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
La biserica de piatră
la biserica de piatră am fost să mă reculeg
Dumnezeu e pretutindeni și naturile sunt sfinte
creația Lui divină acum pot s-o înțeleg
s-o descriu în limba scumpă cu alesele cuvinte.
săpată în stânca de haiduci străbuni
biserica și azi se-nvârte după soare
la adăpostul ei se pozează tribuni
gânduri de uimire se pierd în răcoare.
la corbii de piatră se adună turiști
înălțați pe stâncă veghează în pace
am privit cu admirare solii pacifiști
ce construiește timpul nimic nu desface.
la altar de piatră s-au rugat sofiști
s-au închinat îngeri, bine să provoace.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi oameni în același interval de timp
Cu lejeră dexteritate, în Culag Bar un lăutar
Cântă melodii vioaie, ritmate, la vioară.
De unde știu asta? Eu sunt în Edinburgh.
Pe debarcader, turiștilor arși de soare
Le-atârnă burțile peste niște șorturi improbabile.
De unde știu asta? Eu sunt în Edinburgh.
Un bărbat agață pe lacul Veyatie
Un păstrăv la undiță. Peștele se zbate-n cârlig.
Iar eu sunt în Edinburgh.
Sau așa pretind. E-atât de ușor să fii
Doi oameni în același interval de timp.
Unul zâmbește și bea cafea
În Leamington Terrace, Edinburgh.
Celălalt taie-un pachet de-amintiri
Și trage as după as după as.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încercare
s-a întors în cercul strâmt
cu aceeași agendă sub braț
întrebând în stânga și în dreapta
cum fac toți bărbații plecați de acasă
trăgea de timp să mă poată avea
ochii lui sticloși treceau prin mine
ca săgețile otrăvite ce au doar un scop
și nu l-am întrebat niciodată
cum de mă poate visa dacă trupul meu
nu e decât o umbră adormită pe asfaltul vieții
s-a întors pe același segment de parcă
toți îngerii s-au prăbușit la picioarele lui
cu amintirile adunate în pungi de unică folosință
mi-a îndesat printre ele sufletul
trasând sarcini precise tuturor prietenilor
m-am bucurat să nu-i stric bucuria
și nu a mai fost nimic
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Relativ, absolut simultan
În fapt, ziuă-i mereu cum noapte
Și stat, e-n mersul de Planetă.
Câștig, se pierde la ruletă...
Urlet la surzi... nu sunt nici șoapte.
Adânc, e doar că-i înălțime,
Iubirea-i doar un egoism...
Ateu, e ego-n misticism
Și unu-n doi, este-o mulțime.
Marea-i și nor și râu la termen
Și pierderea-i câștig găsit.
Odihna-i gând neobosit...
Grâu-i colivă, dar și germen.
E negrul, alb complet închis
Și nașterea-i moarte de făt...
Tristețea-i sfârșit de desfăt
Și iad, e colț... la paradis.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sihăstrie
Te-ai așteptat ca un pustnic să trăiască în sălbăticie,
dar el are o căsuță și o grădină
înconjurate de un crâng de mesteceni voioși,
la zece minute de șosea.
Nu trebuie decât să urmărești indicatoarele.
Nu e nevoie să te holbezi la el prin binoclu
de la mare distanță.
Îl poți auzi și vedea clar de aproape,
în vreme ce el explică senin unui grup de turiști din Wiliczka
de ce a ales să trăiască în acea solitudine severă.
Are o barbă lungă și albă,
poartă o robă cenușie;
obrajii îi sunt rozalii ca ai unui bebeluș,
iar ochii de un albastru limpede.
El se va lăsa cu bucurie pozat
lângă tufa de trandafiri roșii.
Fotografiile sunt făcute de unul Stanley Kowalik din Chicago,
[...] Citește tot
poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pescari
În ce an ne aflăm? În ce secol? Acești oameni
cu bărcile lor legate una de alta și cu nevoile lor,
cu abundența
pe care marea o oferă și-a oferit-o de generații,
acești oameni sunt stăpânii vechilor drumuri,
a vechilor moduri de viață și nu prea au nevoie de altceva.
Marea Laccadive uluitoare ca întotdeauna,
deopotrivă calmă și neliniștită, ca nevestele lăsate singure în pat,
femei a căror dragoste e asemeni valurilor, pulbere înspumată.
Asemeni mareelor. Acești oameni
cunosc frumusețea și riscurile, știu că recoltele bune
se fac dimineața devreme,
înainte de sosirea turiștilor, înainte de sosirea surfer-ilor:
[...] Citește tot
poezie de Gerry LaFemina, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit toamna
Cad frunze ruginii și se aștern covor
Sub pașii mei foșnesc ca șoaptele de-amor
Pe cer, deasupra mea, plutește un cocor
Ce pare rătăcit de stolul călător.
E toamnă și pustiu, și parcul este trist
Pe strâmtele alei e doar un polițist,
Iar eu mă plimb tăcut, de parcă-s un turist
Intrat într-un tablou în stil renascentist.
Un nor mare și gros se-apropie grăbit
Și ploaia va cădea din ceruri negreșit
Iar soarele s-a dus ușor spre asfințit,
Căci ziua s-a scurtat, iar noaptea s-a lungit.
Pe-o creangă, în copac, un corb de abanos
Se uită cu nesaț la un covrig de jos
În timp ce lacul mic, care zâmbea frumos
Acum îmi pare-a fi un pic morocănos.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (4 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu și-a dat seama
că e un personaj din roman
când stătea rezemată în coatele
goale și se uita la castel
de acolo începe praga cea adevărată
ar putea ajunge acolo într-un sfert de oră
academic cum se spune
începând cu acel parapet
este orașul din ilustrate
a turiștilor
și
și a târfelor asistate de peștii lor
acolo este praga pe care prietenii ei
n-o vizitează din multe motive
cu restaurante prea luxoase
pentru cehul venit din tranziție
luminată orbitor de mii de
de
de proiectoare care spală imaginea veche
praga asta e de neînțeles
și
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și turism, adresa este: