Poezii despre timp și vârstă, pagina 2
Ani și vârste
Cineva din mine, caruia nu i-a ramas straina nici o suferinta
Are, de când ma stiu, sapte mii de ani.
Cineva din mine, care nu se lasa corupt de glorii desarte
Are, cu tot mai multa îndaratnicie, saptesprezece ani.
Iar vârstele obisnuite ale vietii omenesti
Nu îmi ating în nici un fel esenta.
Am avut toata viata sapte mii de ani,
Dar trecând prin ispitele si ticalosia lumii,
Iconoclast si tot mai plin de revolta,
Am sa mor de saptesprezece ani.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Vin acasă, mamă!"
mi-a spus copilul apoi
a plecat
anul acesta, pe douăzeci și șapte noiembrie
este al șaisprezecelea an în care
vârsta lui a rămas neatinsă
eu număr în continuare vârstele chiar dacă
de acolo, din cer, el
îmi spune să tac în plânsul meu,
cu iubire
(ar fi împlinit 28 de ani Andrei Cristian dar,...)
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt bărbatul...
Toate lucrurile se destramă-n timp,
Doar amintirile nu vor să moară.
Am ajuns deja la vârsta bătrâneții;
Fetița mea este o tânără doamnă,
Dar în mintea mea e tot un copil.
În mintea mea sunt încă un om tânăr,
Care va face lucruri interzise,
Care va accepta toate provocările
Care va trece dincolo de toate limitele,
Care va arunca grijile în aerul însorit al zilei,
Căruia-i place să treacă prin foc.
Eu sunt bărbatul care spune copilului său:
Ai grijă... ai grijă... ai grijă...
poezie de Autor necunoscut India?, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soției mele, la împlinirea vârstei de 40 de ani
Părinți și rude, și mulți fani
Toți îți spun, astăzi, "La mulți ani!"
De ziua ta, nu ți-aș mai da,
Ci, dimpotrivă, ți-aș lua:
De ziua ta, dintr-un condei,
Eu ți-aș lua 20 din ei.
poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (23 ianuarie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare din timp
M-am apucat să răsfoiesc timpul
cu aprobarea tacită a lui Chronos
aflat undeva în neant
îi simt privirea infinită
și aud cum întoarce secundele
una câte una
eu însă devin rebel
protestez împotrivă legilor
Zeului Chronos
mă opun să mai investesc în eternitate
și continui sa răsfoiesc paginile trecutului
oprindu-mă la capitolul copilărie
vârsta neprihănirii și a inocenței
nu se mai aud secundele...
doar zâmbete și chicotiri de copii
am redevenit pur inocent și sincer
[...] Citește tot
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea:
Nici un ceasornic nu numără clipele.
Unde sunt săruturi și brațele îmbrățișează
Timpul nu are relevanță.
Miez de vară: frunzele atârnă mari și nemișcate;
La margine de pleoapă, o stea
Sub mătasea pielii, o mare
Ele ne spun că aici nu există timp.
Stăm; frunzele nu cunosc vârsta verii.
Nici un ceasornic nu simte nevoia să ne convingă
Că nu avem decât ceea ce ne amintim:
Vârtejul unor minute în jurul tâmplelor.
Suntem asemeni unui rege și a unei regine
Atunci când mulțimea nesăbuită preia controlul;
Interval în care copacii își leapădă, împăcați, coroanele
În lacuri.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
exista o vârstă
a celor ce dorm
si o vârstă există
a celor ce apără
un somn nefiresc
al celor treziți
din timpul netimpului
în care noi doi
topeam imensitatea
într-un sărut furat
din ochii mării
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub brăduțu-mpodobit
Sub brăduțu-mpodobit
Moș Crăciun a ațipit.
- Săracul, e obosit!
Zice-un puști, abia șoptit.
Credeți că la vârsta sa
Să umble toată lumea,
Când e ger și-atâta nea,
Nu e greu, cine-ar putea?
Să alergi veac după veac,
Să mai duci și-n spate-un sac,
În odăi sau în cerdac
Să fii puștilor pe plac?
Hai să-l mai lăsăm un pic,
Să se odihnească zic,
Să se simtă mai voinic,
Că-i și el un biet bunic!
poezie pentru copii de Gheorghe Vicol (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La mine acasă, în Zhongnan
Trecut de vârsta tinereții seara, acasă la poalele dealurilor din sud,
devin cumva atașat de Cale.
Când simt nevoia, le cutreier singur,
fără alt scop decât acela de a descoperi lucruri deosebite,
umblând până când ajung la capătul fluviului,
unde urmăresc norii care se înalță.
Din întâmplare întâlnesc un bătrân în pădure;
vorbim și râdem noi nu trebuie să fim acasă la o oră anume.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când cerul cântă și dansează
De-atâta somn
umbra copacilor
se strecoară alene
în simfonia ierbii
pe când cerbii
foșnesc pădurile
iar luna poznașă
irizează izvorul.
Inima - reporter jucăuș -
își trece infinitul
în pescărușii visului
în zenit de căprioară
și cerceii lunii
anunță triumfala vârstă
în neștiuta
oră.
Cerul cântă
dansează
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria din Ziua de după napte (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și vârstă, adresa este: