Poezii despre timp și viteză, pagina 2
Prezent
Prea îmi era gând inima,
Prea timp picioarele
Și prea durere trupul
Și visam
Cu prea mare viteză
Idei îndoite egal
Mirosind prea verde
A glas de nor.
Aș fi vrut
Să-mi ridic statuie
Dar prea înaltă
Mi-ar fi fost atunci
Treapta
Și prea împietrită
Amintirea;
Sunt prea eu,
Prea acum,
Prea concretă.
poezie de Felicia Mariana Oprea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire de mamă
Începând cu Eva
iubirea a venit pe Terra
a aterizat așa de una singură
la persoana întâi
așa a fost ea hărăzită
să aducă afecțiunea primordială
apoi fiecare mamă
a mai pus o cărămidă
la piramida iubirii
cu timpul piramida
a devenit deal
apoi munte
și continuă să crească
în variantă optimistă
va crește necontenit
se va extinde accelerat
așa ca universul
pe care-l va acapara
în termeni euforici.
poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografie personală
ai impresia că iese din tine tot ce e femeie,
iar seara e tot o femeie atârnată de lună
precum cosmonauții
din stația spațială la modulul pirs pentru andocare,
îți intră prin parbriz seara cu o lumină ca pâinea,
parcă stai pe ambele scaune din față, parcă stai și pe cele din spate,
caroseria e pielea-pielii, îți înfășoară carnea,
ești femeie în schimbătorul automat de viteze,
în volan, în filtrele de ulei,
cu accelerația la podea drumul te
răvășește ca un penis așteptat,
la capăt o să naști o
geografie personală
pentru atlase cu benzină și dragoste,
vrei să nu se termine și viteza și drumul și seara,
respiri aerul cosmonauților din costumele orlan,
lumina e ca pâinea
și ți-e foame, foarte foame
poezie de Alexandru Petria din Poeme (2012)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza
E toamnă iar în calendare,
O frunză văd acum căzând.
Iar printre lacrimile-amare
O aud suspinând, suspinând.
Și-un sunet mort de clavir
Se-aude pe stradă cântând.
Prin parc mă plimb ore în șir
O aud suspinând, suspinând.
Și vântul rece de toamnă
Prin oraș îl simți umblând.
Spre neant frunza condamnă
O aud suspinând, suspinând.
Dar își continuă strigarea
La o salvare ea sperând.
A îngălbenit rapid cărarea
O aud suspinând, suspinând.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina Timpului (sonet)
TAINA TIMPULUI
(sonet temporal)
M-am străduit să țin ritm accelerat
Cu timpul fugar, către neuitare,
Din vremea când lustruiam bănci școlare
Cu antebrațe de elev premiat.
Zadarnică îmi este încercare,
Chiar dacă sunt campion la alergat
Și multe competiții am câștigat
În lupta cu viața prin destin ciudat.
El n-are somn, nici vreme de mâncare,
Cât străbate Pământul în lung și-n lat,
Pentru recolte-n toamne roditoare.
În taină, spre infinit a fost setat,
De zeitate a tot creatoare,
Să fie ca un rebel însingurat.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (13 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șotron
vine ca o percuție
executată în tempo rapid
ziua când scad orele pereții aducerilor-aminte
iar ferestre rabatabile se deschid
atunci cand noaptea alunecă în firul de nisip
stau lângă solstițiul zilelor de vară
precum un câine legat de luna pătrată
și libertatea îmi simulează un șotron
peste care sar ultimii cai nepotcoviți
ceasurile ticăie rotund iar tu învârți
ruleta albă a morții placid
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maladia de a fi
Am văzut amintirile
cum se spală cu sângele meu pe mâini
și n-am nicio dovadă
că mai trăiesc
din brațele fericirii mi-am luat crucea
și dus am fost
cu viteza luminii locuiesc între cer și pământ
liberul arbitru îmi ferchezuiește destinul
totuși în fața proștilor îmi pun mănușile nostalgiei
iartă-i Doamne
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul an nou
Orașul freamătă sub cerul gri
Decembrie-l îmbracă-n sărbătoare,
Oceane de pași mereu grăbiți,
Semafoare inutile se-ntrec jucăușe
Într-un ciclu nesfârșit de culori succesive,
Luminând neputincioase
Autoturismele înțepenite-n așteptare.
Noul an nou
E gata să ne surprindă.
Timpul doboară toate recordurile de viteză.
La mulți ani!
poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze
Frunze de un verde translucid
soarele topește țigla
de pe acoperișuri.
care se scurge pe ceasurile
zilei
așa că timpul
se face roșu.
spațiul invadat de frunze
se face verde.
Viteza gândului meu
capătă nuanțe
de roșu și verde
și depășește astfel
viteza luminii.
La început a fost
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp
Timpul trece strașnic de repede
peste dealuri, umbre și suflete.
Amurgul se revarsă glacial,
cu nuanțe albastre, de cristal..
Păsări negre străpung bolta
ca niște stele răsturnate,
Sau poate,
e doar sufletul nostru,
străpuns de păcate...
Trec secundele deșarte
Peste ale lumii sentimente amestecate...
Trec și se topesc rapid
ca intr-un gând insipid,
ca într-o cafea amară,
o Inimă de cerneală
sau o clepsidră ambientală.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și viteză, adresa este: