Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

timp și vrăbii

Poezii despre timp și vrăbii, pagina 2

Aurora Luchian

Mărțișor

Vioi ca un mâțișor,
Ne zâmbește Mărțișor,
Cu un vânticel în plete,
Și cu păsări în cuplete,
Cărăruși bătătorite,
Freamăt, zile însorite.

Colțul ierbii l-a simțit,
S-a foit, s-au înmulțit,
Și împing solul să-l crape,
Vor din beznă ca să scape,
Să-nverzească ca în Rai,
Câmp și deal, iubitul plai!

Pomii, cu o dulce teamă,
Rămurelele își cheamă,
Să le dea rochițe noi.
"Și eu vrea să mă înnoi!"
Strigă un gândac roșcat,
Stând în scoarță nemișcat.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Risc major

Risc să fac atac de cord,
C-ai intrat cu trei vagoane,
De vrăjeli și de boscoane,
Fix în Gara mea de Nord,

Mi-ai dat cioara de pe gard,
Pentru vrabia din mână,
Și în nici o săptămână
Ai făcut atac de card,

Dar apoi am câștigat,
Însutit și înmiit,
Pentru că te-am păcălit,
Și mă simt din nou bogat,

Căci mi-ai dat o cafă scurtă,
Îndulcită cu pupici,
De pe buze dulci și mici,
Din cănița de sub burtă...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zilele

Zilele poetului se numără în versuri.
Poetul nu plânge.
Soare și Oțel, lumină și tărie.
O vrabie s-a așezat pe grilaj.
E jalnică. Noi suntem acea vrabie.
Lumea se schimbă și fără noi.
Artistul este un papagal al propriilor îndoieli.
Ce va fi mâine? Who knows?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Nu, nu am cum mă ascunde de marele fleac
După al Moscovei spate de surugiu,
Eu sunt o vișinea de tramvai din groaznicul veac
Și de ce mai trăiesc - nu mai știu, nu mai știu...

Împreună cu tine ne-om duce cu "B" și cu "A",
Să vedem cine va fi primul să moară,
Pe când dânsa ba se zgribulește ca vrabia,
Ba crește ca aeriana tortă în vară.

Și abia de reușește de la colț a mă amenința:
Tu - cum dorești, însă eu sunt gata a risca!
Oarecui nu-i va ajunge căldură din mănușa sa
Ca să înconjoare Moscova, curvă sadea.

poezie clasică de din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doină postmodernistă

ne-am ridicat și noi odată din genunchi
dintr-un amnar în iasca cu poluții
- uitând despre surcica de la trunchi -
am scăpărat scântei de revoluții

refren:

revolta Twiter... comunism în agonie...
nu zece ani s-au scurs - o veșnicie
o generație s-a mai născut din sărăcie
sortită la declin și bejenie

dar vai, din milioanele de cozi de câine
nu poți să faci măcar o sită de mătase
numai cu furca de oțel ridici și pâine
și carnea vie în brăzdar de coase

refren

așa și existăm. Din capete plecate

[...] Citește tot

cântec, versuri de (7 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doină postmodernistă...

ne-am ridicat și noi odată din genunchi
dintr-un amnar în iasca cu poluții
- uitând despre surcica de la trunchi -
am scăpărat scântei de revoluții

revolta Twiter... comunism în agonie...
nu zece ani s-au scurs - o veșnicie
o generație s-a mai născut din sărăcie
sortită la declin și bejenie

dar vai, din milioanele de cozi de câine
nu poți să faci măcar o sită de mătase
numai cu furca de oțel ridici și pâine
și carnea vie în brăzdar de coase

așa și existăm. Din capete plecate
constituim o viață lângă săbii
schimbând mereul dor de libertate
pe veșnicul mălai, visat de vrăbii...

poezie de (7 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dan Mitrache

Întâlnire

Dimineața destrăma îngrijorări de pustiu
după seara apusului sângeriu,
vrăbiile își exersau neliniștitul ciripit
în cearcăne de soare nedormit.
Își luase luna luceafărul la sân
lunecând albastru,
treiera teren păgân
pe un cal măiastru.
Parcă pluteai, din ochi mângâiai,
delicat, două flori de măr,
am privit ca vrăjit, îmi zâmbeai,
fericirea ta cerea fân în păr!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

I

Voi părăsi
piscul alb acoperit cu zăpadă
ce încălzea cu un surâs rece
nemărginita mea singurătate.
Îmi voi scutura de pe umeri
cenușa aurie a aștrilor,
așa cum vrăbiile
își scutură zăpada
de pe aripi.
Așa modest, omenos, întreg
așa preabucuros și neprihănit
voi trece
pe sub acaciile înflorite
ale mângâierilor tale
și voi bate
în geamul prealuminos al primăverii.
Voi fi băiatul cel bun
care le zâmbește lucrurilor
și sie însuși
fără șovăire sau neîncredere.

[...] Citește tot

poezie celebră de din Simfonie de primăvară (2009), traducere de Tudor Dinu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Un cântec la sfârșitul lumii

În ziua-n care vine sfârșitul lumii
O albină zboară-n jurul unei flori de trifoi,
Un pescar repară năvodul încă ud.
Delfinii fericiți fac salturi în mare,
Puii de vrabie aleargă printre stropii unui havuz
Și șarpele are solzi aurii, așa cum trebuie să aibă.

În ziua-n care vine sfârșitul lumii
Femei sub umbrele traversează pajiștea,
Un bețivan moțăie sub copac,
Precupeții strigă pe stradă
Și-o iolă cu vela galbenă se-apropie de insulă,
În aer mai întârzie acordurile unei viori
Pentru a se pierde apoi într-o noapte înstelată.

Și-acei care-așteaptă fulgere și tunete
Sunt dezamăgiți.
Și-acei care-așteaptă semnele și trompetele arhanghelilor
Nu cred că așa ceva se-întâmplă-acum.
Atâta vreme cât soarele și luna sunt deasupra,

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Teodoreanu

Joc de iarnă

Orașul era același
Exact
Halucinant de intact
Vitrinele toate,
Gălbui luminate,
La fel desuete și decolorate
Pe străzile goale
Aceleași! cu umbră în ele și șoaptă ferită perechi provinciale
Alene ningea,
Dar cădea cu vechimi noua nea,
Turbure, sură, deasă,
Ninsoarea sporea îmbulzită, lânoasă
Din ea.
Iarna în alb mătăsos ca o raclă-o mireasă.
Copii
Clădeau un om de omăt cu vrăbii în pumni și în glasuri zurlii.
Lunar
Omul creștea bulbucat și cu ochi ca de zar.
De ce
Îmi vine deodată atâta pustiu de melancolie?

[...] Citește tot

poezie celebră de din La Porțile Nopții, Editura Tineretului -1970
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La Medeleni Vol. 3" de Ionel Teodoreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și vrăbii, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!