timp şi whisky

Întunericul

ţesea pânză groasă. oraşul părea părăsit.
whisky-ul curgea din pahare
pe mesele prost geluite.
afişul de la intrare lucea. femeia,
blondă, zâmbea. pistolul din mâna ei
era îndreptat spre clienţi.
şi toată lumea cerea
whisky.

un curmei de vânt, cât coada unui şoricel,
fugări furios norii pământii, dezvelind
ovalul lunii. hoţii beau whisky.
şi furau.

luceafărul de seară zăbovise, curios,
pentru a treia oară la răscrucile
cerului de când hoţii călcau
cu mare fereală. planul era moarte,
planul era viaţă şi bogăţie. şi
femei. şi whisky. mult

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saxofonul

cânta într-un bar cu mult fum
aprinzi o marijuana
şi visul era agăţat de o femeie
cu zâmbet carnal
saxofonistul a început bella ciao
se bea whisky cu lapte
din sânul femeii în roşu şar
mant
transpiraţia se scurge pe mese
ajunge la picioarele ei
o prinde de tocuri urcă pe gleznele
ei fine urcă pe pulpe
becurile au început să se stingă
îngerii beau vodcă a
mestecat
cu sânge la masa vampirilor
trag ocheade prostituatelor
agăţate de cariile dentare
saxofonul cântă jazz şi atmosfera
de început de secol 20 se instalează peste tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui gurmand

În mine zac chintale de mezeluri
şi cărnurile din mii de cirezi
ştiu, e destul de greu să crezi
dar le prepară ăştia-n mii de feluri...

În mine zac vagoane de brânzeturi,
sarmale, câte fire de nisip
legume, fructe, nici nu este chip
să vezi cum sunt produse de-arboreturi...

În mine zac oceanele de bere
şi mări de whisky şi de coniac
nu poţi să crezi că mi-au venit de hac
ciroza e-un fel de răceală, vere!

În mine au intrat în cursul vieţii
atâtea alimente, la grămadă,
că nu încape nicidecum tăgadă:
mi-am bătut joc de anii tinereţii...

poezie de Petrică Conceatu din Haioşenii (6 martie 2008)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am un singur dor

Cand pleci de la palat
Mai am un singur dor,
Sa nu te mai vad vreodat'
La vreun televizor.

Si dorm cu tine-n gand
Mai am un singur dor
Sa nu mai pupi nicicand,
Nici whisky, nici lichior.

In lumea asta mare
Mai am un singur dor,
Si-o sincera urare
Sa pleci pe un vapor.

Sa pleci pe-un ferry-boat
Mai am un singur dor,
Ca simplu matelot
S-o iei usor, usor.

[...] Citeşte tot

parodie de Alex Dospian, după Mihai Eminescu (decembrie 2011)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă

cu goethe peste vraja veacurilor
am stat la o bere
discutăm de faust
despre mistica religioasă
berea e rece ca un viscol turbat
mefistofel ne înfierbântă
schimbăm idei şi mărturisesc
că am studiat cu râvnă filosofia
din scoarţă-n scoarţă şi chiar mai mult
dreptul şi medicina şi teologia
wagner se aşează la o masă vecină
este o realizare hahaproduction
dialogul nostru ţine de dialectica clasică
seamănă cu studentul însetat de cunoaştere
aflat la început de drum
după câteva zile îmi dau seama
că e un alter ego al lui faust
propria mea voce
ascultăm jazz şi bem whisky
goethe e goethe cel născut

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul rezistenţei mele

Găsesc încă-n cutia poştală scrisori, cele mai multe de la oameni
care-au luat-o razna-n cămăruţe sordide,
cu slujbe prin fabrici sau fără slujbe,
oameni care trăiesc cu curve sau fără femei, fără speranţă,
doar cu băutură şi furie.
Sunt scrise pe pagini rupte din caiete de dictando
cu un creion neascuţit
sau cu cerneală,
cu litere mărunţele, înclinate
spre stânga;

iar hârtia este cel mai adesea mototolită,
îndeosebi în partea de sus,
iar în ele ei spun că le place marfa mea,
c-am descris lucrurile aşa cum sunt şi că
ei au simţit asta, că le-am dat încă o şansă,
că cineva chiar le cunoaşte viaţa şi ceea ce simt.

E adevărat, am cunoscut acele realităţi,
mai acut decât mulţi dintre ei,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâţia ani

atâţia ani făcuţi din dorinţe care mai de care
mai incontrolabile la fel ca lunile pustii pe care le-ai
admirat pe fereastra fumurie

dorindu-ţi să fii acolo

atât de departe încât sângele tău să se prefacă în praf
atât de aproape de tine încât să nu mai poţi respira

liniştea e până la urma cel mai apropiat aliat al tău
vezi soarele înghiţind pământul
ca un monstru din basme

dar toate astea sunt un balast pentru a spune că

tu şi sângele şi respiraţia ta

sunt absolut întâmplătoare

acum o ţigară pe jumătate stinsă într-un pahar de whisky

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumez pipă

braţ la braţ cu moartea
ne zâmbim cu subînţeles
mi-am vândut caii
pe un ford răblăgit găsit
la un târg de cravate şi pălării
i-am arătat pistolul
cu butoiaş un colt
şi-a scos o bărdiţă
achiziţionată de la un şef
de trib indian cu nume ciudat
din buzunarul mic am extras
o candelă de la o cuvioasă
cu faţa de drac jefuită
din greşeală după o seară
de chef cu femei fatale
a clătinat din cap îngânând
un şlagăr din arizona
cu stafii sexy şi provocatoare
coasa mecanică a pus-o la bătaie
era o sculă din alt secol

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta cu prostia

Nu-mi mai suport contemporanii
Sunt primitivi şi egoişti
Nici nu le mai vorbesc, cu anii
Eu sunt solist – ei sunt corişti.

Eu am un ideal în viaţă
Foc viu, ce arde-n sanctuar
Nu sunt egal cu o paiaţă
Care trăieşte în zadar.

Mă uit la forfota aceasta
De trepăduşi şi de pigmei
Ah, Doamne, de ce-mi dai năpasta
Să-mpart acelaşi timp cu ei?

Prostia lor mă doare fizic
Fac palpitaţii, mă sufoc
Tuşesc mai rău decât un ftizic
Când proştii ies pe primul loc.

[...] Citeşte tot

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (16 iulie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se trezi cu capul

în canalul bun şi direcţia
era bună. soarele, încă
ruşinos şi supus lui noiembrie,
se mai ivea din când în când,
după zile şi nopţi de vânt,
de ploaie. frunzele acopereau
sticla de whisky, băgată în apa
rece care şiroia timid. ziua
era caldă şi cerul lucea
de parcă era lustruit
cu un glaspapir fin. peste canal
se lăsau crengile unui copac.
păreau să-i facă semn să tacă.
culese sticla. capacul păstrase
lichidul. simţurile îi reveneau încet.
o amintire îl fulgeră dureros şi
revăzu buzele fine şi roşii, se apropiau
de ochii lui, în amintirea reînviată
de băutura care se scurgea pe gât,
în stomac ardea plăcut la început.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!