Poezii despre timp și zahăr, pagina 2
Aiurea
Mi-am pus o bucurie
În cutia pentru zile negre
Am presat-o bine
În întuneric și sare,
Dar timpul i-a scurs lent
Tot zahărul din mijloc
Și culoarea de pe margini
Vremelnic...
Mi-am scos sufletul la soare
Mirosea a mucegai alb
Și a dulceață amară,
Dar căldura i-a topit suflul
Și i-a micșorat ușa de intrare
Ca să-ți fie greu să intri;
Însă tu erai deja înăuntru
Nevrând...
Mi-am șters gândurile cu lama
Până mi-am subțiat mintea de motive.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (27 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna creatoare de iubiri
luna inventa pașii de dans din sălile sale
băiatul auzea muzica
dezlegată în propriile cuvinte
mi-e delirul vânt peste pământul încins
strig după ploaie
să vină ropote reci
stingă-se focul dor ce mi-a cuprins visul
în care tu exiști ai palmele moi
îmi cuprinzi obrajii râzând ca un copil
de toate ne-ar fi închise
am aluneca ca pe suprafața oglinzii
văzând misterul neputând să-l simțim
ne-am sătura de viață
iluzie fericirea ar părea
nu am spera așteptând schimbarea imaginii
ar fi un film pentru care plătim
să vedem cum trăim marionete
în față mereu deschizi drumul
duce dincolo timpul arată clipa
când te-ai născut unde țâșnesc izvoare
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Claudia Iakab
Adăugat de Patricia Moise
Comentează! | Votează! | Copiază!
'ți-adun în minte
surâsurile prin noapte
strâng lacrimi din vreji de nori
stai la marginea lunii
ochii sclipesc ca doi licurici ver
zi și noapte albastru-i valul
cartea din poala ta s-a în
cins de somn
dinții sclipesc în palida mea părere
la marginea patului vin
să te îmbrățișez cu toată gura mea
genele noastre strâng lacrimi de zahăr vanilat
îmi ești aproape și-mi vine
să te sărut acolo
în patul larg des
făcut pentru pândă
și seducție
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulcele zahar din pelinul amar
În viață sunt lumini si umbre
Cărbuni aprins si rosu jar
Clopoțel sună lumini sumbre
Dulcele zahar din pelinul amar
Privesc timpul se tot arde
Si inima-mi saltă arde si ea
Flacăra dansează si râde
Scrisori ce-s uitate pe canapea
Am scris timpului ce va veni
Căci ce-a fost ieri am cunoscut
Ce este azi mâine nu se va pomeni
Viitorul încă nu s-a născut
Am vrut să-l iau din fașe
Să îl cunosc să mă cunoască
Să nu-mi mai joace mie farse
Si sufletul să mi-l rănească
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecinul meu necunoscut
ne știm din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineață
legați la ochi
grăbiți spre destinații
din care revenim la fel de orbi
pe-același palier
ușă închisă lângă o fereastră
eu mi-aș dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite
iar din aroma zațului rămas
să-i dăm tribut luminii
și-apoi să ne îmbrățișem în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E nedrept să dansezi cu Fred Astaire
sau mai știu eu cu ce galaxii impunătoare
răsucite ca o vată din zahăr pe un băț invizibil
în timp ce mi te agăți de suflet ciorchine
ca într-o formulă organică complexă
iar în toată această căutare prin tine
mă strângi ca pe o margine de lume
fără să te uiți deloc în ochii mei
știu că îți pare firesc să dansezi așa
ca și cum gravitația ar fi o povară pentru alții
apoi să te plângi de cârcei galactici
ca de o boală firească printre muritori
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecinul meu necunoscut
ne știm din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineață
legați la ochi
grăbiți spre destinații
din care revenim la fel de orbi
pe-același palier
ușă închisă lângă o fereastră
eu mi-aș dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite
și din aroma zațului rămas
să-i dăm tribut luminii
și-apoi să ne îmbrățișem
în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine cu sania
și renii dau din picioare
teleghidați după ce-au primit
un microcip între coarne
implantat de cercetători
vine în haine roșii și barba albă
s-a lungit un an cu cinci centimetri
în cizme are o ninsoare
cu fulgi mari de zahăr vanilat
vine încet și-ar vrea un loc la saună
să audă cum trosnesc morcovii
în boturile renilor poate opri iarna
nu crede că s-ar putea strecura
pe horn cum era obiceiul
vine cu sania prin zăpezi de vis
în visul tuturor ajunge la timp
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stejarul
Pădure albă de argint
Un vânt ușor te animă
O ramură îsi ea avânt
Copacul alb se nclină
Un palat de zahar pari
Turle glazurate-n nea
Frunzele ferestre mari
E stejaru-n vreme rea
Pudră vanilată-n colb
Nopți cu lună argintie
Zâne îmbrăcate-n alb
Toate-s dedicate ție
Privesc a ta coroană
Ești un rege popular
Gheață-ți pui pe rană
Regele păduri secular
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monolog de dragoste și uitare
cât de nervoasă sunt
îmi spunea ea
bineînțeles că pe tine
sau poate că nu
oricum, nu mă interesează
am chef să țip la tine
asta e tot -
în timpul acesta
eu o urmăream cu privirea
prin casă
cum îmi aducea o cafea neagră
și mă tachina
spunându-mi că a pus zahăr în ea
apoi a devenit iarăși serioasă: -
nu pot scăpa de sentimentul
că vorbim
ca doi morți
[...] Citește tot
poezie de Adrian Crețu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și zahăr, adresa este: