Poezii despre toamnă și vară, pagina 2
Echinocțiu de dor
Vino tu... zâmbet arzător
In toamna zilelor,.. de dor
Lungește bătăia inimii
In echinocțiul verii.
Acum e ghemuită in ploi
Sub frunza amintirilor...
In echinocțiul toamnei
Cu bătăi prea scurte... de dor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumbrava roșie
Mușchiul reavăn, negrul murei
ține cumpănă căldurii.
Ieși zeiță din sandale -
- vrerea e-a Măriei-Tale!
Și rămâi desculță-n rouă!
Tremură prelung în glas
întrebarea de-i aievea
astă clipă de popas.
Dobitoacele pădurii
cred în mine, cred în tine.
Întrupându-se tomnatic
sună soarele prin vine.
Capre roșii vin din vale
- copleșiți stăm amândoi -
vin să-și uite fericirea
verii calde, lângă noi.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de toamnă
Culori se amestecă pe dealuri,
Se îmbracă cerul în pasteluri,
Din rouă, toamna țese voaluri,
Copacii au coroane-n capiteluri.
Arama frunzelor se așterne lin,
Peste a verii dulce nostalgie,
Doinește-n susur izvorul cristalin,
Cocori șiraguri pleacă-n pribegie.
Miroase a toamnă rece pe poteci,
Pe care pășesc grăbite vii destine,
De-ar fi ca-n depărtări să pleci,
Aș vrea pe ele să te-ntorci la mine.
poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te întreb
A fost al tău vreodată vântul
Sau Universul nesfârșit?
Ori soarele din cer luându-l
L-ai dus în mâini la asfințit?
Ai ascultat în floare merii
Cum înalțau iubirii cânt?
Te-ai contopit cu ploaia verii
În brațe fulgerul purtând?
Ai născocit cu ochiul minții
Cât pot fi toamnele de-adânci?
Ți-ai dăltuit din iarna vieții
Poteci de soare peste stânci?
poezie de Viorica Sălăjeanu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamna care trece
Dans le vieux parc solitaire et glacé
Deux formes ont tout à l`heure passé.
(Paul Verlaine)
Pășim tăcuți pe drumul cuprins de-nfiorarea
Apropiatei toamne, când nopțile coboară
Pe câmpuri de aramă o mantie ușoară
De frig, de dezolare, și doamnă e uitarea
A tot ce-a fost iubire și floare și lumină.
Pădurea de mesteacăni ușor și dulce geme,
Argintul ei pălește cu cea din urmă vreme
A verii... Înghețată se-nalță luna plină.
Țesută-n vraja verii, iubirea noastră pare
Acum, când totul moare, o palidă-arătare,
Cu părul de-ntuneric si zâmbetul de ură;
Cuvinte-nfiorate nu pot să mai răsune,
Surâsul de durere ne-a-ncremenit pe gură
Și mâinile-nghețate nu vor să se-mpreune.
poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri in noi
Anotimpuri în noi nesfârșit vin și trec
precum generații;
anotimpuri în noi se petrec,
ne petrec,
din afarã-nspre sine:
primã veri și seninuri,
tomnatice gânduri, îngheț, înfloriri;
și iar generații,
de gânduri,
de clipe,
rostiri;
mai apoi,
anotimpuri în noi.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criză
Aș avea multe de spus,
dar am ieșit din iarnă
cu câteva litere zgribulite
ce refuză să se-alinieze.
Primăvara
aduce o astenie teribilă,
iar canicula verii
le face să transpire.
Așa că m-am hotărât
să tac până la toamnă.
poezie de Amalia Crișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de toamnă 1
Pe-aripa timpului vibrând,
ce-adoarme ades, în calea-i lungă,
stau frunze rând pe rând să cadă
și clipele să le-ajungă.
Din înfloriți copacii verii
ce au rămas străini și goi
te prinde-n chingile visării
lumina umbrelor din noi.
Se trec culori din roua florii
ce cântu-și pierd în depărtare
se pierd și razele fierbinți,
se-afundă-n marea de uitare.
poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile iubirii
Când niște ierni pierdute
La geam îmi vor cânta
Le voi răspunde-n șoaptă,
Că încă, sunt a ta!
De primăvara dulce
Mă va-ntreba și ea,
La fel îi voi răspunde,
Că sunt iubita ta!
Și vara cea toridă
Pe-un val de va veni,
Senină îi voi spune,
Că tot mă vei iubi!
Dar toamna, toamna asta,
Pe-o frunză-nfiorată
Ar vrea și ea să știe,
Tu, m-ai iubit vreodată?
poezie de Lusiana Drăgușin (30 iulie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
Soarele și-a lăsat toată dulceața pe frunze,
Roșii, acum, ca un răspuns de rămas-bun,
Pe trunchiurile gârbovite de seară doar umbre,
Ce-și caută, prin cețuri, enigmaticul drum...
Printre norii ce cad, acoperind zarea toată,
O rază violacee răzbate grav
Un ultim vis pe cerul de toamnă
În amintirea sărutărilor verii pe trupu-ți firav.
Secundele s-au închis în ochii albaștri
Și buzele s-au contopit într-un val nesfârșit,
Pe cer, dintr-odată, trei aștri:
Tu, cu mine și iubirea, la infinit.
poezie de Alexandru Răduț (2019)
Adăugat de Andreea Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre toamnă și vară, adresa este: