Poezii despre toamnă și visare, pagina 2
Ceața toamnei, vis de jale
Ceața toamnei, vis de jale,
Peste munți și văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.
Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat -
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.
Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna din mine
Aștept să mă guști
ca pe un măr sau o pară.
Și nu știu,
poate voi avea pielea amară.
Miroase a toamnă în mine!
La soare cu dinți
își usucă vise, gospodine.
Le pun sistematic in camară, cuminți,
unul peste altul, s-astearnă
să se-nvelească cu ele la iarnă.
Miroase amar în mine
a nuci și a coarnă
și a dor de tine!
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte rece de toamnă
E o noapte rece de toamnă
Și eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist și cam sfios.
E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Și undeva departe,
Adoarme un pui de om.
E o noapte rece de toamnă
Și se aude cum latră un câine,
Un cocoș sprinten ne anunță
Că o nouă zi vine.
E o dimineață rece de toamnă
Și eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam și mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.
poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de toamnă 2
Pe cerul vinețiu, cu vânt,
care aleargă norii-n cale,
plutesc și îngeri fulgurii,
cu-aripi desprinse din petale.
Plouă mărunt și ceața-i plină
de-nchipuiri de vise mute
peste pământ, norii scatii
rămân adesea în loc s-asculte:
S-asculte tânguirea florii,
care visează iar la vară
s-asculte ploaia cea măruntă
cerneală într-o călimară.
poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză ruginie
Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl știe,
Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci!
Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă
Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă!
Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene.
Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bruma...
Am crezut ca daca ma trezesc
in aceasta dimineata cu ochii inchisi
voi reusi s-o prind pe toamna de umbra.
Presupunand ca afara plouase cu vise uitate
i-am dat vantului adresa gresita a uitarii.
Intre mine si tine e bruma...
bruma aramie...
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însemnări într-o noapte ploioasă pentru un prieten din nord
Ma întrebi când sosesc. Nu știu și regret nespus.
Visez munții tăi, iezerele lor toamna când se revarsă sub ploi.
O, când vom curăța din nou fitilele lumânarilor lângă fereastra de la apus?
Cand îți voi asculta iarăși vocea toată noaptea, mergând prin ploaie amândoi?
poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă în târg
Iată, fructele au fost culese,
Suflet, deprins a fi trist...
Spre grădini vinețite
Fug păsărele de iarnă.
Tarea iubire
Numai poetică a devenit.
Nu-i un motiv chiar să plângi.
Ți-amintești?!
În țară veneau visări
Din Orient.
Trecea vânzătorul
Cu panerul de cărți.
Ți-amintești?!
Ecouri scurte,
Și târgul brumat.
Monoton,
Împușcături de vânătoare.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la mine pân' la toamnă
Între noi e numai toamnă,
Vise triste te condamnă,
Ceru'-i gri, vinu'-i maro,
Totu'-ncepe cu zero.
Ce de vifor și de jale,
Ce de dor, dorul trăsare.
Ce de mine, fără tine
Ce de plânset, toamna vine!
Noapte, ceață și mormânt,
Întuneric tot în gând
Freamăt, plouă cu pământ
Toamnă, ce de negru sfânt!
Nostalgie, zbierăt mut
Zbor lunatic, păr cărunt.
Lumânări fără de ceară
Unde ești, să-mi fie vară...
poezie de Denis Imbrescu (9 septembrie 2017)
Adăugat de clowndenis
Comentează! | Votează! | Copiază!
E prea târziu să aflu a vieții chintesență,
Când toamna mă gasește c-un vis golit de sevă,
Când sufletele noastre pulsează pe-o frecvență,
Ce-a răscolit în mine dorințele de Evă?!
catren de Mihaela Banu (5 decembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre toamnă și visare, adresa este: