Poezii despre urâțenie și visare, pagina 2
Iubim aroganța celor puternici
copacii știu ce-i închisoarea
cu rădăcinile înfipte bine în pământ
iar frunzelor le este dată libertatea
să plece către alte zări sau în mormânt
dar cei din închisoare-s mai puternici
în visele mele casele sunt verzi
de la preaplinul vieții care izbândește
ferestrele sunt cupe mari de flori
în care soarele în asfințit se oglindește
și luna-în taina nopții strălucește
cerul din ochii mei este mereu albastru
și luminos, chiar dacă norii trec să-i curețe obrazul
mi-e sufletu-însetat de-a lui tăcere
aștept să cearnă ploaie să împrăștie urâtul
uitărilor ce săpa temelia vieții
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
1
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
Se prăbușesc din ceruri ca fiarele-nsetate
Să sfâșie pământul și vântul cum ne bate
Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă?
Acum e clipa aia măreață, hai la luptă
Dă-mi merele, frumoaso, arată-ți coapsa dulce,
Să nu lăsăm zăpada cea pură să ne spurce -
Și luna de durere pare acuma suptă
Pe fruntea ta senină se sprijină pământul
Auzi cum se-ndârjesc și stelele, și vântul
Vrând parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc
Hai, sfâșie-mi cămașa și caută-mi o armă
Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi și mă sfarmă
De-aceea, minunato, candoarea ți-o cerșesc.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumuri de lumină
E-albastru cerul, nu e niciun nor,
iar liniștea din jur e-atât de mare,
încât aud tăcuta nepăsare
a timpului ce trece prea ușor.
Se-nvârte într-o rază-un fir de praf
abia scăpat din lunga nemișcare
a rocii smulsă din străvechi altare
și dăltuită de-un arheograf.
Stârnite de-al mișcării slab fior
răsar, din minte, două gânduri triste,
crescute în decenii ateiste
ce le-au încătușat măiastrul zbor.
Un gând e al iubirii dar divin
și îl eliberez e gândul meu-
iar celălalt, al urii mi-e mai greu-
dar îl strivesc, pe loc, și-l scap de chin.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să uite poezia
Odată poezia chiar moartea mi-a răpit-o,
A plâns-o scurt, cu zbucium, apoi a risipit-o
Pe zări de roșii ceruri zidite in pământ
Dintru cenușa notelor, ce-au ars în al meu cânt,
Rămasă mult prea vie în lumea- mi de visare,
Am căutat în sinea cuvântului ce moare,
Doar doua brațe să întind către iubire,
În care sa încapă o- ntreagă omenire,
Două priviri în care sunt lacrimile stinse
Și care-i dau luminii doar spații necuprinse,
Ca două zâmbete ce bunăoară se-ntâlnesc
Într-un fior al umbrei pe cer Dumnezeiesc
Și am iertat urâtul, ce nu s-a mai văzut
De-atâta întuneric fugit din început,
Prin versul calm, care i- a stins subtil făclia,
Puterii din pieire să- mi vadă poezia.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depresie 2
Trage, babă, bobii și-mi ghicește
Codrul de ce-ngălbenește,
Omul de ce-mbătrânește?
Codrul de zăpadă grea,
Omul de inimă rea.
Popular
O! Vine-o vreme-n care nu poți să mai visezi
Și dragostea nu-nseamnă decât cuvinte goale
De nimeni nu-ți mai pasă, în nimeni nu mai crezi
Deși, în pieptu-ți putred, simți sufletul cum doare.
Te roade oboseala și frica te cuprinde
Vezi ani că trec în goană, fără să faci ceva
Și viciu-n plasa-i deasă încet, încet te prinde
Ești gol de sentimente și rece-i inima.
Nimic nu îți mai place, nimic e viața ta
Ți-e falsă veselia și nu mai speri nimic...
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și pentru tine...
Și pentru tine cresc flsorile acestea, copile
Și pentru cei săraci răsare soarele!
Doamne, oprește mâna ta peste creștetul capului nostru
Ridică-ne ochii ațintiți în pământ
Putem să respirăm și noi aerul acesta îmbâcsit?
Sau putem să ne manifestăm iubirea necondiționat?
De ce atâta urâțenie?
Oare noi am rămas copii și nu putem înțelege?
Nu... dar tare aș vrea să dau timpul înapoi..
Copil fiind lumea era frumoasă, mai puțin invidioasă
Iar noi ne jucam frumos... zâmbeam duios
Astăzi în loc de frumos primim cearcăne
Astăzi primim dulciuri cu nemiluita, dar suntem nefericiți
Ne simțim neiubiți... De ce?
De ce încearcă să ne ia visul?
De ce nu înteleg că și noi trăim?...
Frumosul din arte ne va scrie povestea
Și noi vom rămâne copiii nematurizați de joc.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurei
Ești singura care mă cercetezi
nu te cunosc, nu îți știu chipul
nu vrei să cerni nisipul părerilor de rău
îți scufunzi scrisul ermetic
în cochiliile pietrificate ale melcilor
prăbușiți prin încâlceala
gândurilor noastre lăuntrice.
Sunt visător
îmi place să-mi arăt urâțenia
și să ascund frumusețea zilei numai în tine;
ți-ai ales un nume potrivit
cu trezirea inconștientă a unor lacrimi
bizare reflecții curgând la nesfârșit.
Cad cerului prizonier, tăcut, revoltat
tu rechemi în mine amintiri făcute
dar nedezlegate,
promisiuni uitate prin mahalale răvășite
de bătăi crâncene și lupte între flăcăi
pentru grecoaice sau latine
ascunzând toate dorurile
[...] Citește tot
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne de întrebare
Ce este clipa într-o veșnicie
Și ce-i o picătură-n ocean,
Ce este-o viață și ce va să fie,
Ca parte-a Universului noian.
Ce este o bucuria într-o tristețe,
Și-un vis, acaparat de-un gând avar,
Ce este o imensă frumusețe,
Salvată de-a urâtului calvar.
Cum e cu adevăru-n nedreptate,
Cum e să lupți cu morile de vânt,
Sau cum iubirea fără pietate,
E-adesea întâlnită pe pământ.
Sau câte primăveri topit-au iarna,
Crestând în blana-i mii de ghiocei,
Sau cum să facem să-ntârzie toamna,
Cu-a ei îngălbeniri prinse-n cârcei.
[...] Citește tot
poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Bate vânt de primavară peste crengile-nflorite
Le apropie, le separă
Par atât de-ndrăgostite
De caldură, de lumină și de fructul ce-o s-apară.
Păsări rotitoare-n zare desenează dungi pe cer
Se ridică și coboară
Stoluri vin și stoluri pier,
Precum gândul împlinirii care a-ncetat să doară.
Primavară, dulce dragă, primavară parfumată
Împletită și ușoară
În cosițele de fată,
Prinse-n flori de violete și în sunete de vioară,
Ne-ai găsit a câta oară cu ochi plini de bucurie,
Vise împletind cu drag
Melodii și poezie
Primavară, dulce dragă te voi trece peste prag
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă, pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor durut
(te pierzi în năluciri)
Precum o ciocârlie din ora dimineții
Dă geana de lumină pentru culoarea vieții
În focul rugăciunii te ține de-nceput
Când Clipa Infintă cânta de dor durut
am zis: mai jos de tine
vei regăsi un loc
în care zămislirea-i
o moară cu noroc
acolo unde răul
se încurca-n iubire
se puse sămădăul
la grea nelegiuire
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre urâțenie și visare, adresa este: