Poezii despre visare și șosele, pagina 2
Norocul meu ești tu, iubită stea
Norocul meu aleargă pe șosea,
Vreau să-l prind în lacrimă de stea,
Mai iute e ca gândul primenit
In inima ce, Doamne, am iubit.
Aleargă și aleargă zi și noapte,
Se-ascunde în vocale și în șoapte,
În sânii zânelor ce în flori s-avântă,
Mă mângâie cu aripioara frântă.
Aș vrea să-l port în mine orișicât,
Să-mi pese cât mi-i umbră pe pământ,
Însă el aleargă și se-ndepărtează
De lumea mea în care mai visează.
Respir adânc în fuga biciuită
De lacrima fierbinte, răvășită,
Cad în genunchi și nu voi renunța,
Norocul meu ești tu, iubită stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Note din tren
Pun fruntea-ncet pe geamul strălimpezit de cer.
E de metal câmpia si grâul e răscopt.
Canton 107, canton 108,
si trenul uită totul pe zarea lui de fier.
Un șuierat. Un altul. Un pod: o jucărie...
Pe mal, copii de vată cu bivoli de carton.
Un domn citește-o carte franceză în vagon,
si osiile cantă ferata melodie.
Și osiile cantă... Și-n aur tot se șterge:
Peisaje, vise, păduri, cantoane mici si triste,
ori desparțiri prin stații, cu lacrimi si batiste...
Ne plictisim. Sau râdem. Si viața noastră merge.
De se topesc, brumate, priveliști fumurii,
prin stațiile vieții frânam, a câta oară?
Și cine știe cine ne-așteapta intr-o gară
în care noi, din goană, n-am mai putut opri...
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem pentru o roată
cineva m-a întrebat
frate, cum e să respiri
de unul singur
să urli cu lupii ca lupii la lună
să te înalți om și roată
cu îngerii de mână?
cineva ți-a aruncat umbra
fix sub roata mașinii de lux
și nu era Dumnezeu
era doar o fărâmă de soartă
rătăcită pe șoseaua de piatră
șoseaua din noi șoseaua uitată
în care orașul meu
avea nervii întinși la maxim
străzile mărșăluiau nevrotice
de-a lungul și de-a latul
trupului tău căptușit cu întuneric
uite cum umpli
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roată roată
ce faci? mă întrebi aproape răstit
mai nimic îți răspund
soro
cam tot timpul mă gândesc
la trupul meu refugiat
de o bucată de vreme în suflet
trup de roată bătrână
plină de rugină cu haine de gumă
cu toate astea încă mai visez
să devin roata de rezervă
a Lamborghini-ul lui lady gaga
ce splendoare de mașină
neagră
o picătură fierbinte de întuneric
fulgerând cu zgomot șoselele
și înghițind asfaltul infernal
pe autostrăzile lumii
sigur m-aș opri
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condamnați
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult și-o gaură de șarpe
să merg în ea, tăcut și umilit.
Ce să mai cânt. când au venit pirații
și apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă ființei mele dați-i
și-o s-auziți de omul scufundat.
M-aș îneca, m-aș stinge și m-aș duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o șosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.
Eu, sclavul trist al harpei mele tristre,
prăpădul întinzându-se îl văd
și nu mai e nimic să mai reziste
acestei sinucideri în prăpăd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul doar la tine...
Patruzeci de nopți și zile intre Cer si draga casă,
Te- au purtat prin amintiri ingeri de pe- o treaptă- aleasă,
Ochii duhului tău drag fapte bune- au revăzut,
Cartea vieții din Akasha îți vor fi pavăză, scut.
Patruzeci de zile, nopti te- am văzut in păsări, fluturi,
Cum zburai prin verde creangă, te- asezai in așternuturi,
Te- am visat cu- ai mei la masă iar te sus eu vă priveam,
Îndârjit m- ai alungat sa mă- ntorc la tot ce- aveam.
Parcă ieri te intrebam:,, spune pui ce te mai doare?"
Mâna o duceai la piept:,, O! de tine rău imi pare!"
Să n- ai grijă de copii, m- oi ruga de- o soartă aleasă,
Casa ce- o divinizai, am s- o imbrac ca pe- o mireasă.
Patruzeci de zile lungi tot cu ochii inspre poartă,
Te- așteptăm sa o deschizi, pân' si cainele așteaptă,
Neclintit cu ochi pierduți urmărește- n lung șoseaua,
Iar in nopțile târzii merg la geam si trag perdeaua.
[...] Citește tot
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe-departe
sunt barcagiul de suflet al corăbiilor
lui Columb...
umbra de vis din călătoriile lui Magelan!
(Descoperirea lumii din afară de noi.)
un verb activat de moartea lumii vechi;
de virajul indolor, prin oceanul Atlantic;
lovirea primei stânci din lumea nouă,
departe, departe, departe...
sunt sutele de mii de vieți asuprite
de revoltele unor aventurieri,
acel fior de adormire din interiorul morții
luminii sufletului în lumina rațiunii,
sau destinul de Villon printre trădări,
sau piperul din India pe care nu l-a
găsit Columb
sunt plânsul sătenilor care-și vedeau
incendiate altarele și satele
în numele unor șosele de asfalt...
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze galbene, lumini de trafic
Înnebunesc de tristețe, nimeni nu este în viața mea.
umblu năuc toate serile printre luminile de trafic, privind
cum se aprind arborii pe marginea șoselelor.
stau în stații de troleibuz
în semiîntuneric (toată lumina
mai vine de la un chioșc cu vitrina sclipind), stau singur
singur, singur,
umblu prin umezeala-nserării de unul singur...
și cad frunze, și clipesc luminile de semnalizare
și e frig, mă zgribulesc în jacka mea de piele, visez
și-mi amintesc, și mă uit după fete tinere,
liceene în costume de blugi...
în intersecția de la Bucur Obor
troznesc în vânt steagurile albe pe care scrie COLEUS
tramvaiul 21 ia curba cu-atâta grație
taximetriștii așteaptă la volan, cu mutre nerase...
nefericit, căci este octombrie
privesc scurgerea de focuri roșii a luminilor de poziție
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu din Nimic (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulie
[file de jurnal afectiv]
nu-mi amintesc iubirea
intuiesc numai siluetele contorsionate
ale culegătorilor de spice cu inima zornăindu-le
silențios în ritm cu fuga discretă a șopârlelor verzi
oprindu-se mai apoi cât să treacă o pasăre
timpul are o genune pe față
cuibul dropiei rătăcindu-și privirea
într-o lume imortalizată...
eu îți arăt oameni
lucrătorii aceștia cu ziua
pălmașii... robii
nu vezi nici măcar
« batic galben »
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o aruncătură
nu știu dacă se numește regăsire
sau este numai tributul revendicat
de trufașa viață
toate aceste scene nocturne
când pungesc așternutul
fac din vis o placentă
în care umblu desculță prin mine
pe coridoare niciodată știute
... drumul meu concret
pe șosele din bitum și păsări înghețate
urmând traiectoria pădurilor dezmoștenite
drum în pantofi roșii din lac decojindu-se și degete strânse
în văzul orb al exteriorului care te-mpinge te-mpinge
drumul meu
așteptând
eliberarea
Acasă!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre visare și șosele, adresa este: