visare şi ştiri

Naufragiaţi pe uscat

Ca pe-un vapor, din lumi visate,
E trupul nostru, biet matroz
Ce-i dornic după-o viaţă roz,
Plutind în marea de păcate
Cel ce cârmaci vrea să se-arate,
La fărdelegi, mult virtuoz,
Creind hăţişuri de rogoz,
Îşi construieşte mari palate
Dar marea vieţii, dă de ştire,
Că-n traiul nostru cel lumesc
Acei ce sunt "în stăpânire",
Cât şi-alţii ce păcătuiesc,
Ajuns-au la îmbogăţire,
Prin "naufragiu sufletesc".

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu vin cu primăvara la ureche
Şi bucuria unui Martie frumos.
Prin ghioceii fără de pereche
Deschid poteca visului frumos.
Sunt vestitorul soarelui curat
Din anotimpul cu îndrăgostiţi.
V-aduc aminte dacă aţi uitat,
Să râdeţi, să cântaţi şi să iubiţi.
Sunt împletit cu suflet şi iubire
Şi vin din iarnă ca să plece ea.
E primăvară, eu, vă dau de ştire...
Ca plată, să mă poarte cine vrea!
Semnat, mărţişorul!

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi ploioasă

E-o zi rece, tristă şi întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Viţa de vie se-agaţă de putredul gard,
Iar la fiecare rafală frunzele moarte cad.
Ziua este tristă şi întunecată.

Îmi simt viaţa rece, tristă şi întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Gândurile se-agaţă încă de trecuta viaţă,
Iar visele cad, cad ca perlele de pe o aţă.
Ziua este tristă şi întunecată.

Fii tare, inima-amară, renunţă la oftat;
Dincolo de nori soarele n-a scăpătat;
Soarta este aceeaşi pentru toţi, ştirea nu-i nouă,
În viaţa fiecăruia trebuie să şi plouă,
Să mai fie şi câte-o zi tristă şi întunecată.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi...

Privind la vale cu trăiri extreme,
Constat o evidentă prăbuşire,
Ce nu-i de azi, de ieri, ci de o vreme...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în gând trecutele ispite,
Scăldate în cascade de iubire,
Ce sunt acum buchete veştejite...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în minte leacuri ce se ştie,
Că pot preface visul în trăire,
Deşi ce-i mort, în veci nu mai învie...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în suflet minima speranţă,
Că loc mai e de-o minunată ştire,
Chiar dacă şandramaua-i în vacanţă...
Eu totuşi... mai visez la fericire...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsfoind în cartea vieţii

Răsfoind în cartea vieţii
Azi ţi-am revăzut privirea
Şi-i zâmbesc larg dimineţii
Ce-o aduce amintirea.
Pe o filă-ngălbenită,
Într-un colţ abia zărit,
Stă cuminte fericirea
Zilelor când ne-am iubit.
Vise, doruri şi speranţe,
Depărtări şi regăsiri
Toate adunate-n carte
Scriu povestea unei mari iubiri.
Inima încă te ştie
Şi tresare tulburată
Când din fila de hârtie
Tu-i vorbeşti ca altă dată.
Gândul să citesc mă-ndeamnă,
Dorul muşcă fără milă,
Iar eu n-am băgat de seamă
C-am întors ultima filă.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Veigang din Poteci de suflet, Suspine (decembrie 2015)
Adăugat de Gabriela Veigang
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Eu îmi doresc, mai mult ca niciodată,
Să aflu dacă are creier "X".
Mai mult, aş vrea să ştiu cât cântăreşte.
Privind acest aspect, să ştiţi, insist.

Şi iată că aflai o noutate
Iar azi, mi-e visul drum spre împlinire,
Căci "creierul este o cotă parte,
Din greutatea pielii", aflu-o ştire.

Deci ce-mi rămâne, dragii mei, decât,
Să îmi jupoi amicii motivat,
Pentr-a cunoaşte cât anume, ei,
Au creier, neuroni, apă,...

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În natură-i grea tăcere...

În natură-i grea tăcere:
Păsările au muţit,
Şi în tainică durere
Florile s-au veştejit.

Căci o veste mult amară
Le-a adus al tomnei vânt,
Le-a şoptit, că se coboră
Trista iarnă pe pământ.

Arborii plini de mâhnire
Mişcă vârful lor uscat;
Mii de corbi, la cruda ştire,
De pe crengi s-au ridicat.

Apoi cerul se-nălbeşte,
Şi încet, încet din nori
Cade neaua şi-nveleşte
Frunze morte, morte flori.

[...] Citeşte tot

poezie de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ucidem

Pluteşte-n noi mireasmă de iubire,
Eu cred că-i floarea care s-a deschis,
Deşi o vreme a rămas doar vis,
Acum, ajunsă este la-mplinire.

Cuvinte am trimis să-ţi dea de ştire
Şi-n schimb cuvinte bune mi-ai trimis,
Pluteşte-n noi mireasmă de iubire,
Eu cred că-i floarea care s-a deschis.

Frumoasă şi curată izbăvire
A fost momentu-n care am decis
Acestei flori s-aducem preţuire,
Să n-o ucidem, cum am mai ucis...

Pluteşte-n noi mireasmă de iubire.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulversare

noaptea se plimbă în doliu peste lume
oamenii se ascund în casele lor
oraşele freamătă sub lumini multicolore
luna priveşte întristată zestrea pământului
vine mai aproape de gânduri şi vise
citeşte teama de pe fruntea poeţilor
şi pleacă obosită de nevinovăţia îndrăgostiţilor
care uită să mai doarmă

Într-o noapte se declanşează iadul într-o parte de lume
unii aplaudă alţii plâng

nici voi nu ştiţi cu adevărat ce se întâmplă
moartea aşteaptă să audă ştirile
şi fuge are mult de lucru

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perpetuum

Cu fiecare zi mă-ndrăgostesc mai tare,
chiar dacă doru-i greu şi inima mă doare,
chiar dacă-mbătrânesc şi lutul se dărâmă,
privesc la steaua mea, cu Dragostea, de mână.

Ce dacă visul nostru e amânat de timp?
Noi doi sorbim nectarul IUBIRII, în Olimp,
ne dăruim, flămânzi, în foşnet de Lumină,
sărut, în Răsărit, când sufletul se-nchină.

Tăcerile socot şi împart Nemurire.
Ea rostuieşte tot şi ne va da de ştire
când termenele-s coapte, în creuzet divin,
şi ne-o uni-n Vecie, în crez diamantin.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!