anotimpuri şi visare

Zâmbetul tău

Când îmi zâmbeşti, îţi zâmbeşte farmecul,
verdele fiinţei tale,
îţi cântă ochii prin nălucirile colorate
ale mirosului de toamnă, aleie de suflet.
Frumos îţi este zâmbetul femeie de durere,
raza de culori foşneşte în petece tăcute,
cu vise mustind din aroma ta.
Curge aerul ca o mătase sub privirea-ţi
cu murmur de rai în pajistea suferindă a frunzelor.
Zâmbetul tău e izvor de fericire suavă,
fragilă, dar măreaţă în vârful clipelor.
În soarele fiinţei îţi este alinarea
şi suspinul ramurilor vieţii,
în care ziua şi noaptea, luna şi soarele,
anotimpurile şi timpurile cresc
pe plaiurile universului.
Toate trăiesc în zâmbetul tău,
şi eu asemenea lor!

poezie de Aurel Petre (10 septembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţ de-o iubire...

încă mai ştiu cum timp de o iubire
m-am scris în mintea ta cu-nfrigurarea
neliniştită, tulbure, fragilă,
cu care pe nisip se scrie marea.
şi-ţi încăpeam sub pleoape până-n vise!
sub palma ta pe trupu-mi au crescut
seducătoare anotimpuri de tandreţe.
acum, prin scrum de îngeri, pasul mut
mai bântuie cu dor lipit de talpă
pe ţărmuri sufleteşti nedescifrate.
mi-e dor să-ţi ating tâmpla, părul, ochii,
cu ploi de mângâieri neterminate,
preţ de-o iubire să-ţi mai curg prin vene
ca nesfârşirea mirosind a flori
şi-a verde tânăr scurs în iarba lumii.
mi-e dor de-atâta drag să mă mai dori,
să-mi baţi în inimă cu-nfrigurarea
cu care pe nisip se scrie marea...

poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i dor

Nimic nu-i alb... opacitate,
Cuvinte gri, fără de rost,
Culese cu tenacitate
Pentru a fi falsificate
De un eretic anagnost.

Nimic nu-i nou... butaforie,
Decor de anotimp vital,
Când pică frunzele în vie
Şi pana... de la pălărie
A unui ins, proverbial.

Nimic nu-i clar... nesiguranţă,
Nervi, ignoranţă, refulări,
Puse adesea în balanţă
Cu o anume inconstanţă
A verbelor... fără cărări.

Nimic nu-i vis... ilaritate,
Viaţa-i cu timpul în consens

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gingaşa căprioară

Mi-a apărut în vis o căprioară
privea spre stânca
încremenită a zării
în ochi îi ardea flacăra însingurării
simţea cum zările se deschid
sub un văzduh arid, ars de soare
o frică grea o cuprindea
secundă din platonicul destin
mă opresc când vânturile bat
şi trec în zbor albastre păsări
în sfârşitul trist de toamnă
parcă ar fi o altă lume
un alt hotar de anotimp
între acel azi şi acel ieri,
miraculoasă asemănare
întind mâinile şi cuprind
gingaşa căprioară,
o frumuseţe uimitoare...
îmi amintesc de nerostita copilărie
ascunsă între ani

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul magic

Când sufletul te doare
Inima-ţi bate vrea să fugă
Ochiul magic se deschide
Înălţă tu spre cer o rugă

Trec clipele cu-nverşunare
Gândul zboară ca un mişel
Eşti într o grea aşteptare
Refugiază -te în vise de el

Ziua să fie mereu frumoasă
Albă înflorind flori de cireş
Un strigăt te scoate din casă
Raze ce te invită să ieşi

Cât de faină e lumea din jur
Şi sufletul ţi-e plin de iubire
Totul e trecut prezent e în jur
Pasarea de primăvară apare

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie fără anotimp

Se plimbă cărţile pe etajeră,
eu le privesc tăcut dintr-un ungher,
parcă ascult poveşti din altă eră,
învăluite-n falduri de mister.

Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,
pe-o margine de visuri te zăresc,
surâsul tău încearcă să mă cheme
dar zâmbetu-ţi îmi pare nefiresc.

Aud şi vântul care bate-afară
cu frunzele desprinse din copaci,
aduse la fereastră către seară
când te aştept să vii, să mă împaci.

Mâhnirea mă cuprinde dintr-odată,
refrenele din umbră contenesc,
mă-ncearcă o senzaţie ciudată,
pe etajeră cărţile vorbesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu (17 ianuarie 2024)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alesul

A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
iertările pierdute se întorc agale,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas,
speranţe noi adun în mitice pocale.
Din elixirul vieţii mai gust câte puţin,
la orele din noapte, când dorurile plâng,
în amintitri trezite, căzute în declin
pe tufele uscate la margine de crâng.
Din roua dimineţii culeg mărgăritare,
în cumpăna dorinţei să-mi fie anotimp,
când undele săltate în ape curgătoare
aruncă neuitarea pe cerul fără timp.
Ascult nemărginirea venită la amiază
pe aripa întinsă a unui gând rănit
sub salcia pletoasă ce încă mai visează
că râul care trece i-a fost cândva iubit.
Şi tu visezi copilă, privind de pe terasă,
că eu voi fi alesul venind de peste râu
călare pe licornul cu coama mătăsoasă
să îţi alung tristeţea cu ciucurii din frâu.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de anotimp

Sfârşit de anotimp, de an, de iubiri eterne
uitate prin ceruri de Rai...
intrasem adânc cu deratizarea în sufletul clipei,
am omorât tot de la ploşniţe la fluturi
chiar şi inocentele larve, omide şi pupe.
am răscolit cu o răutate de care nu mă credeam în stare
fiecare colţişor, fiecare celulă,
semănând pustiul, moartea, liniştea.

Uitasem de-o cutumă a naturii
prin care fluturii, aceste banale efemeride,
sunt regalul din metamorfoza vieţii
în acea unică sublimă zi.

Şi am învăţat dureros un singur lucru,
ce-i drept, important:
natura şi umanitatea funcţionează după aceleaşi cutume
având totuşi nevoie de sângele visului albastru
aşa cum florile au nevoie de fluturi.

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia primăverii

anotimpul renaşterii din durerea noastră alveolară
o numim atât de poetic, primăvară!
ne amintim florile de gheaţă
din iernile sângerate prin noi
şi pornim cu suflete înmugurite
căutând neantul existenţei...

picturile parfumate de acest boem mărţişor
în vibrări de ivoar, de roz sau de violet
precum şi suspinele noastre-n valsul speranţei
cântă o nouă primăvară
peste vechile bucurii şi dureri...

azi, cuprinşi de frumuseţea lalelor,
a freziilor şi a ghioceilor,
dar şi de aripile visării
deschidem drumuri neumblate
cu cheile albe din inima efemeridei...
şi ne cresc aripi de lumină spre o nouă cale
peste florile timpului nostru

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N cristale, Îmi face costum de galPLOUĂ , Ceru-mi vine mai aproape, Să-mi arate Iarna mea-i cu costum de gală, 19.12.2019AZI PLOUĂ... autor Ludmila Maciuga Iarna-mi dominează timpul, M-a îmbrăcat azi într-o ploaie, Fără zăpadă-i anotimpul, Picături de argint o

AZI PLOUĂ...
autor Ludmila Maciuga
Iarna-mi dominează timpul,
M-a îmbrăcat azi într-o ploaie,
Fără zăpadă-i anotimpul,
Picături de argint o droaie...

Iarna are multe gânduri,
Uneori vin pe neaşteptat,
Are şi surprize-n vânturi,
Îmi rămâne de acceptat...

Strada e lucioasă-n ape,
Eu mă oglindesc prin ramuri,
Ceru-mi vine mai aproape,
Să-mi arate nor prin valuri.

Iarna mea-i cu frunze ude,
Suspinând pe trotuare,
Chiar şi ghândul mi-l aude,

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!