Poezii despre crini și flori, pagina 21
În cerul tău de stele
Îmi plâng, măicuță, ochii și gândul mi-e la tine
Sperând să-mi leg tristețea de țărmul unui vis
Și-n cerul tău de stele să-ți amintești de mine
Așa cum asprul dor în pieptu-mi cald n-a stins.
Potopul de sudoare pe fruntea nopții geme
Durerea ațipind-o în udul pernei moi,
Cădelnița de lacrimi preaplină-i de o vreme
Sporind necontenește în ropotul de ploi.
Mă-ncorsetează timpul în lanțul de secunde
Trezindu-mă din goană, grăbindu-mă spre-apus,
În somn te caut, mamă, și-mi ești demult niciunde,
Doar chipul să ți-l mângâi, m-aș bucura nespus!
Stau întrebări la colțuri și-așteaptă ostenite:
Ți-e pâinea caldă, mamă, ți-e sete ori ți-e greu?
În bulgărul de suflet sunt griji firesc sădite,
Nevolnic bat la poarta-mi chemându-te mereu.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harul versurilor mute
Harul versurilor mute,
Pe căi de ele știute,
Muzele îl picurară
Drept la mine-n călimară.
În cerneală-albastră tocul
Și-a-nrădăcinat norocul,
Pășind pe-ale cărții pagini,
Nelăsându-le-n paragini.
Și-alte patru ursitoare,
Adunate-n șezătoare,
Mi-au pus în mână condeiul,
Florile de crin și teiul
Și vorbe nenumărate,
Să le-ntorc pe fețe toate.
Rimele împerecheate
Se avântă deșucheate,
Îmboldindu-mi mintea iute
Vers cu vers să se sărute.
Contopite-n poezie
Așteptau de-o veșnicie,
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sanvean (44)
Nu ne iubim ne spunem doar cuvinte
să mai salvăm ce sufletul presimte
Curând, curând, când norii o să-și lase
Amprentele de ceață peste case
O să te rog să-mi torni în cupă vin
Și-o să te-ntreb la cine să mă-nchin
La tânăra cu trupul precum roua
Ce mă iubea când eram într-a noua
La clopotarul orb adus de spate
Din catedrala plină de păcate
La razele ca lama de cuțit
Ce se-ascundeau prin nucul înflorit
Orbindu-mi tâmpla, sufletul, vederea
Ca să învăț să înțeleg tăcerea
La crini, la Bach, la îngeri, la izvoare
La frunzele ascunse în clasoare
La sânii tăi, la coapsa ta, la tine
Cea mult prea fericită fără mine
Cui să mă-nchin să mi te scot din minte
Nu ne iubim, ne spunem doar cuvinte...
poezie de Fabian Anton
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mesele bătute
de lumina unui soare suspect
de roșu cum vezi în filmele
science-fiction americane
erau flori pentru bolnavii
din salon atinși de vreo toxină
scoasă special dintr-un laborator
alături de pahare ciobite resturi
de pâine unsă cu de toate
se întind muștele negre și leneșe
la capăt de eprubete transparente
sunt la capul bolnavului ostentativ
și-i amintesc că va fi absent
de la întrunirea familiei când va muri
încet fără idei multe vegheat
de-un păianjen nu prea mare
dintr-un capac de bere metalic
pe mesele mirosind a dezinfectant
curg petale de crini albi ca chipul lor
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stâncă eu am fost
Stâncă eu am fost și am intrat
În apa rece ce curge la picioare
Întinsă în apă stau, m-am arătat
inima-mi bate într-o strâmtoare
Te iubesc și știi, îți spun acum
Mă luminezi cu sărutări de ploaie
Și dorul vreau să-mi ardă scrum,
Dar apa curge din izvor șiroaie
Tu să fii un nor pufos cu ploaie
Și scutură apă rece din belsug
Să-mi spele trupul ce stă la soare
Cu apa curgătoare rana să o ung
Eu te iubesc, iubirea este regală
Mă poartă-n zbor până sus la astre
Și-mi curge în vene ca o urzeală
Nopțile îmi par flori de crin albastre
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie pictată
pentru Adriana
Stau și îmi ascut creionul
într-o pată a lunii
Și cu-n vârf de cărbune
penetrez un ciob de hârtie
Dând naștere unui gând...
așa cum dă naștere o femeie.
Tu o fantomă mai ieri închisă
în sufletul meu
vei avea libertatea să trăiești
și să călătorești în lumea mea cea vie.
Crini albi înfloresc în ochii tăi blânzi
Și valul iubirii mă cuprinde
Văzând comete ce țâșnesc din sânii tăi
sub atingerile petalelor mele ce-mi curg din mâini
Și plouă cu sfârcurile gândurilor tale valurile mării de stele...
Doar focul iubirii poate stinge
sângele ce-mi arde în vene!
Trăiește prin mine femeie aici pe pământ, pe lună...
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe simeză
Contemplând simeza cu suflet preaplin,
Pictura-n efluviu e un dar divin:
Bătălii faimoase, cu cai nărăvași,
Imortalizate, lupte cu ostași.
Armate cu arcuri, cu săgeți și scut,
În natura moartă, ulcele din lut.
Flori îmbrățișate în imens buchet.
Pictor în oglindă, autoportret...
Un colț de natură, stele, lună, sori,
Zarea necuprinsă, munții cu ninsori.
Nimfe-n goliciune, ce se scaldă-n larg,
Vele-nvolburate în vârf de catarg.
Nuduri voluptoase cu fețe de crin,
Coapsele cărnoase și călcâiul fin.
Suverani, regine, în veșmânt luxos,
Curtezane blonde cu păr mătăsos.
Plete zulufate, chip de copilași;
Cu-arcurile-ntinse, tandri amorași.
Ampla simfonie de nuanțe și ton,
Este seva vieții, nesecat filon.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verde marin
Verde-marin, verde-marin,
mă fascinează prima oară
privirea ta cu iz felin
ce lacomă se înfioară.
Se-agață de obrazu-mi fin,
de catifeaua mâinii albe,
de sânii mei ca flori de crin
și de mărgeanul gurii-n salbe.
Urechea mi-o încânți șoptit
și ca un șarpe mă-mpresori,
m-atragi în jocul născocit
cu brațe pline de fiori.
Verde-marin, verde-marin,
cu o mișcare ca-ntr-o doară,
Verde-marin, verde marin,
mătasea de pe trup coboară.
Din toate părțile păcatul
ne copleșește, ne vânează
și clipa, strâns bătând din aripi,
deasupra noastră aiurează.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două sirene imposibile
ca un anunț că se mai și moare din când în când
asfaltul miroase a ploaie de vară
traversez pe verde pragul dintre zile
golesc buzunarele într-un birt de cartier
cu patimă cu păcat
desfac gândurile în baloane de săpun
zâmbesc amar unei închipuiri
adorm cu ochii în tavanul sterp
parcă din ce în ce mai aproape de podea
mă răsfăț cu un vis de zefirelli
înainte de întoarcerea prin furcile caudine
ale unei noi zile
doar asfaltul își vede de praful lui
lacrimile nu se combină cu bitumul
par mult mai mari și negre
ca mai toate bubele
trec pe lângă o dugheană cu flori altoite
miroase ca la înmormântări
a crini a veșnicie sau poate a eliberare
florile de câmp îmi amintesc de mama mea
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intimidații de frumos
Descleiam cuvintele de mierea florilor
alcătuiam trăiri înalte
asemenea sunetelor pe clape de pian
ce acompaniază cântecul sopranei,
între noi intimidații de frumos
muritori pe portative albastre
se compune totul fără măsură...
În altă limbă sublimă și plină
toate ființele cântă.
Ca și primăverile îmbătate de soare
sufletele se înfășoară-n culori
și se ridică cu bucurie,
în miros de mărgăritare și crini
pe scările care ajung la cer.
Întrebându-ne din ochi
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre crini și flori, adresa este: