Poezii despre ceas și suflet, pagina 23
Vestea
Șoarece sarind din gura-n gura
(pentru cei cu suflet de copil
ce-au ieșit pe brânci, printr-o spărtură,
din cetatea lor, și vin tiptil;
pentru cei fugari din bătălie,
plini de praf și asudând sub za;
pentru ucigașii cu simbrie
dornici foarte a se boteza;
pentru făcătorii de hrișoave,
care iscodind din ins în ins
colectează ghicitori și snoave
și-ntrețin legenda dinadins;
pentru regii cu domnie scurtă,
care nu mai au decât un ceas;
pentru mamele ce-și țin în burtă
plozii, ca să-i nască la popas;
pentru epilepticii în care
diavolul e pedepsit să stea
în genunchi și-n veșnica mișcare;
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-atâta frământare...
Seara se înhamă la stelele tale șlefuite,
De ele atârn candela viselor noastre,
Viitorul luminos îmi trece prin minte
Prin fereastra nopții cu pliuri albastre.
Tu îmi citești gândul de rocă adâncă,
Adusă din seminția îngerilor prunci,
Unde curcubeul se unge cu brâncă
În amvonul de aripi și gânduri prelungi.
Ne pansăm cu săruturi în clipe târzii,
Ne transformăm în pulbere de dor,
În noi mocnesc știute, luminile dintâi,
Le injectăm în suflet cu dulcele fior.
Seara se înhamă cu iubirea noastră,
Ne poartă pe sub lună la întors de ceas,
Dorul de tine-i durere aprinsă, albastră,
De-atâta frământare nici Domnul nu e treaz!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul anterior
Acum, când între noi e-un mare gol,
toți morții mei îmi vin să mi se-nchine,
ca să le dau lor focul de pistol
și să trăiesc cum pot fără de tine.
Nu reușesc s-adorm decât sedat,
din cauza a ce a fost să fie,
și-așa, gândind, alunec dintr-o dat'
și mă trezesc umplând iar o hârtie.
Mă mișc spre mâine parcă înapoi,
e ca și cum posed comenzi schimbate,
tot trag de unul singur spre-amândoi,
cu fiecare ceas mă-mping în spate.
Și, când ajung în mâinele-anterior,
te simt trăind cum o făceai odată;
în viața ta am fost un biet actor,
jucând o partitură demodată.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Lin, mai lin coboară cerbii pe la sate
Au în corne ramuri tinere de brad
Trece Vicleimul, ceas de taină bate
Pruncii prind cu mîna stelele ce cad.
Pomul plin de iarnă iarăși luminează
Poleite daruri, globuri de rubin
Parcă e un vultur care stă de pază
Ca să nu se piardă un popor creștin
La Mulți Ani! cu bucurie, florile dalbe
Domnu-n pace să vă ție, florile dalbe
La Mulți Ani! și spor în toate, florile dalbe
Cu belșug și sănătate, florile dalbe.
Îmbătat de slavă, sufletul se pleacă
În străvechi legende, iar ne regăsim
Cît avem colinde, țara nu-i săracă
Glorie acestui sanctuar sublim.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bon anniversaire, Doamnă ELIS RÂPEANU!
27 AUGUST, ZI DE SĂRBĂTOARE PENTRU MÂNUITORII DE CONDEI ZÂMBITORI...
Cândva, într-un aprins final de vară,
Prin Valea Prahovei, tărâm de vis,
Pe-un arc-en-ciel ce nouri a deschis
Descinse din Parnas... o Domnișoară!
Prin vreme, zeci și zeci de cărți a scris
Tot hărăzind la semeni o comoară
De stihuri - cu trăiri, cu dor ce zboară
Către Înalt, spre culmi de Paradis!
Acum, la ceas festiv de-aniversare,
Cu flori sosim în grupuri - condeieri,
Colegi, amici, studenții săi de ieri,
Să-i adresăm din suflet o urare:
"Cu harul, sporul de odinioară,
Mulți ani s-aveți iubită Profesoară!
[...] Citește tot
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră
Și nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.
O umbră o să stee mereu între noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiți ca două palme
Pe pieptul unei moarte) și veșnic între noi
Vor crește neguri numai în aparență calme.
Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra și vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi și plini de pace.
Triști, vom cunoaște ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga și-n dreapta trecătorii,
Mai morți ca morții, singuri și fără remușcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am să-ți spun
N-am să-ți spun, pădure,
cum m-au încălzit ramurile tale,
în iernile de piatră înghețată
când luna-n oglinda nopții
îmi așeza pietrele pe suflet și râdea.
Am vrut să le rostogolesc pe drumuri
dar nu purtau nici un nume.
N-am să-ți spun, iubire,
cum ți-am verificat polii magnetici
lipiți pe inima cuvâtului.
Am să incep să-mi sculptez dorul
pe porțile templelor.
N-am să-ți spun, moarte,
bucuria pământului în care prefaci totul
și-mi oprești inima la clipa
în care o pasăre vine la geam
și-mi fură singurătatea.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (22 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În chilia mea bătrână
Când deschisă ți-e chilia
Și cu soarele-n panere
Intru să-ți alung tristețea
Din poemele-ți boeme,
Când din valuri mătăsoase
Mir trandafiriu se scurge,
Stai la brațul ființei mele!
Fă-mi tăcerea mult mai dulce!
Și la ceas târziu, în noapte,
Am să trec - o umbră lină,
Ca un vânt pribeag de șoapte,
Peste suflet... prin grădină.
Bate clopotul speranței,
Frunze cad și doruri pier...
Vezi?! Sărutul cutezanței
Mă învăluie-n mister.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când eram copilă, tata îmi asculta visul
Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
Din ochii mei uimiți de strânsoarea lui puternică,
Încât îmi lovea colțurile inimii
Când își rotea buzele în părul meu încurcat.
Orizontul pierdut stă să cadă pe mormintele
Uscate de soare.
În amintirea lui aștept căderea unui cuvânt;
Eu să stau la marginea visului,
El să vină până la marginea acestei lumi.
Visez ori nu visez,
Cuvintele lui veneau înainte și înapoi ca un vârtej nevăzut:
Am răbdat, copilă,
Ca să-ți dau ceasuri din zilele mele
Să-ți întinzi aripile peste lume.
Când îți puneam daruri sub pom,
Treceai din vis în vis
Și mi se umpleau zilele rămase cu tine.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste târzie
Ne-am întâlnit de două ori
Și-n suflet mi-ai lăsat fiori
Cum nu credeam c-o să-i mai am
La cei de-acum vreo șaptezeci de ani.
Nu mi-e ușor să pun azi pe hârtie
Ce gânduri, simțăminte și dorinți
Mă macină de-o vreme-n coace,
De stau într-una ca pe ghimpi.
Atât aș vrea să știi: de ziua ta,
Mă tot gândesc la o-ntrebare:
N-ai vrea cumva, din întâmplare,
Să iei în dar inima mea?
Dorința-mi adolescentină
E ca păcatul cel dintâi;
Dar, de se-ntâmplă singur să rămâi,
Să te gândești un pic mai mult la mine.
[...] Citește tot
poezie de Olga Mircescu (6 noiembrie 2017)
Adăugat de Olga Mircescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ceas și suflet, adresa este: