Poezii despre noapte și pace, pagina 25
Caut lumina...
Caut lumina divină,
Sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată, făptura omenească,
Și ca văzduhul, suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată,
Să-mi răsfăț inima flămândă,
Ca noaptea, de stele înfometată,
Și ca viața, de iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc și frumusețea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.
Dar, unde-i lumina divină?
La câți ani, lumină?
Și iubirea visată...
La ce distanță-i de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Căci, încă mai rezistă și are vise.
Și, ce este lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toții până la moarte,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pribegia drumului
Despre pacea dintre stele nu mai vreau s-aud,
vara citesc numai cărți despre polul sud.
Bătrânii nu mai țin amintirile în acord
și iarna citesc doar cărți despre polul nord.
Fiorul pădurii caută un fierăstrău
și munca este plătită cu păreri de rău.
Se vând culori pentru bilete rătăcite
pe scări din fire de paianjen împletite.
În muzeu un tablou privește nepăsarea,
zilele aduc apusul nocturn cu zarea,
nopțile văd zilele negre tulburate
prin destine fantastice puse-n palate.
Viețile sunt paralele spre amăgire,
doar anotimpurile sunt în prelungire.
Sunt sătul de orarul orb al vieții mele,
dar refuz pribegia drumului spre stele.
poezie de Constantin Rusu (2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Las iubirea să se frângă
Las iubirea să se frângă, cum se frânge o aripă
Într-un zbor lovit de trăsnet, într-o toamnă nemiloasă.
Răstignirea e aproape și în mine se-nfiripă
Visul unei nopți eterne, înecată în angoasă.
Și mă doare că surâsul mi-a murit pe o cicoare
Dintr-un cer uitat de vreme-ntr-o poveste fascinantă.
În castelu-n care prințul o păzea de vrăjitoare
Eu, o servă fără nume, am rămas doar o bacantă
Care-și vinde pe-o ocheadă, trupul însetat de vară
Și adună creițarii pentru floarea cea albastră.
Ce naivă ești femeie, el privirea nu-și coboară
Spre umila-ngenunchere, înspre pacea ta sihastră.
Și nu-ți mai jeli iubirea, lasă lumea-mpărătească!
Niciodată sânge-albastru nu se-amestecă cu apă.
Ia-ți și lacrima cu tine și în tine să domnească
Neiubirea ce ți-e scrisă! Lacrima din ea s-adapă.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară moldavă
Sară lină și domoală...
Norii duc lumină'n poală.
Peste lan, a prins să curgă
Apa veacurilor murgă.
Boii, bând, răsfrâng în iazuri
Truda grea de pe grumazuri.
Și-i atâta necuprins...
Numai zare, numai brâe,
Parcă Dumnezeu a'ntins
Plutitoarea lui tămâie.
Sub lumina ca o veghe,
Țara s'a culcat pe zeghe.
Peste anii ei cei mulți,
Ca o turmă fără număr,
Au trecut români desculți
Robi cu soarele pe umăr.
Svon adânc, ecou rotat,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din Însemnări ieșene", Anul II, vol. IV, nr. 17-18, 15 septembrie 1937, p. 237-238
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind spre cer
Pe pământ, mâl...
Nori pe cerul tapetat cu dureri.
În spatele pleoapei senine
Închisă-n dizgrație
Față de pictura umană,
Lacrimi de ceară.
.................................
Doamne, suntem poporul dorit -
Un "Iisus " răstignit,
Trist și însingurat.
Biciul vieții-am răbdat!
Ulii flămânzi ne-au mărunțit carnea
(I-a năpădit foamea!).
Ne-am sorbit sângele
Cuprinși de setea luminii.
Unde sunt serafimii?!
Heruvimi și-au întins aripile pe cer...
Am sculptat pe ele numele meu,
Pentru a nu rătăci calea.
Dar drumul calvarului ne poartă încă -
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între Ani!
A mai trecut un an fără să vrem,
Am făcut și facem tot ceea ce putem,
Ca să ne fie drumul vieții cât mai ușor,
Pentru unii drumul lor parcă-i un zbor.
Copiii vor repede ca să crească,
Bătrânii și-ar dori să întinerească,
Noi, ceilalți, nu avem timp să ne gândim,
Dar ne-am dori, tineri mereu ca să fim.
Copiii cresc repede fără să știe,
Bătrânii se gândesc, dincolo cum o să fie,
Noi mergem înainte purtați sau nu de val,
Dar unii dintre noi, nu mai ajung la mal.
Iată-ne ajunși în ziua dintre ani,
Ziua în care uităm că avem dușmani,
Majoritatea vom petrece și fără mulți bani,
Mulți, dar nu toți vor apuca noaptea dintre ani.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Kerekes (31 decembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conducător este acela care...
Conducător este acela care
în luptă nu a cedat.
Cel care a sădit o floare
când biruință a aflat.
Conducător este acela care
a stat de strajă neclintit.
Țării a adus onoare,
când pe dușmani i-a biruit.
Conducător este acela care
neobosit a căutat,
Soluții pentru salvare,
când poporul a oftat.
Acela ce-și iubește neamul.
Acela e conducător
dacă apără izvorul, ramul
și-al patriei întins ogor.
Acela ce sfidează moartea
și viața tuturor o prețuiește.
Cel ce grija țării poartă noaptea,
conducător se numește.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterna pace
Viața noastră e viața spumei
Și totuși, de-ar seca din fundu-i marea,
O altă mare-ar face lacrimi lumei.
Precum uitarea-i a durerii moarte
Astfel și moartea e uitarea vieții
Spre-a răsăsri din nou la altă soarte.
Da, e-o dorință mare, fără nume,
Pe care-n tot adâncul o cuprinde
Bătrânul haos, născător de lume.
Atâtea lumi care rotesc în haos
Cu zborul lor măsurător de vreme,
În veci pe cale, neaflând repaos.
Astfel tot trec, ca și un roi ce trece,
Și-n a lor fugă fierb și se-nfierbântă,
Plutind în veci prin universul rece.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1882)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actorul
Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine
arta-i mașinăria de curățat cartofi
chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine
actor retras ca melcul în pantofi.
Iată cum din teroare pianul spală rufe
și sar din pieptul nostru cameleoni de preț
iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe
ca vipera aprinsă de fiere și dispreț.
Iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă
cum calcă pacea beată pe morții din tranșei
o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă
o alta zvârle molimi pe turmele de miei.
Tu care-ți pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare
când sus în nori rânjește hazardul roz și chel
tu care mori de noapte și mori de fiecare
porți viermele în palmă ca pe un scump inel.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul codrilor
La poalele pădurii, Arnulf pe lângă foc
Stă singur. E întuneric și plin de spaime locul,
Arnulf e însă tare, și vesel arde focul.
El și-a încercat departe prin alte țări norocul
Cu regii, cari porniră războiul la Sfântul loc.
Așa dori Hatursa: bărbatul ei să fie
Un braț vestit în taberi și mare-n vitejie.
Și Arnulf de dragul fetei, când fata i-a jurat,
Vândutu-și-a palatul și-n taberi a plecat
Sărac acum se-ntoarce, ci-n fapte mari bogat.
E frânt de multe drumuri, dar somnul azi îi piere;
Și focul arde vesel, e noapte și tăcere.
Dar galbenele flăcări prin codru străbătând
Ajung pe la culcușul de iederă uscată
A negrei Nopți. Și Noaptea de zare deșteptată
Încet ridică ochii, se uită-nspăimântată,
S-apropie de flăcări și aproape-n urmă stând
Viteazului în față, ea lung la el privește,
Domol, apoi cu glasul abia-nțeles, vorbește:
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și pace, adresa este: