crini şi flori

Anotimpul miraculoaselor combustii după o rătăcire...

Ai revenit, psalmodiind cântări
în nopţile de linişti sub salcâmi...
Cu buzele emfatice de aşteptări
ai sărutat pe cer polară fruntea ei
de lut oliv al rătăcirii tale...
Şi păru-i cris, vâlvoi, învăluit
de nori de dezmerdări: platonice-aurori,
i-ai răsfirat în văluri de brocart
pe nesfârşite - înspumate ape...
Cu-n tâlc din vis, ea ţi-a zâmbit,
să o primeşti în raza ta de-atunci...
În ea să uiţi şi-n ea să-nveţi să înfloreşti
un crin sălbatic, sângerând pe seară
cu începutul, diafanul astru,
cum să iubeşti şi s-aromezi în pâine
miezul zilei mai carnal,
să îl dezbraci de gândurile rele,
în oase drepte, rătăcind sihastru
şi-n lanul plin de maci albaştri,
de cercul crucii umbra răstignind,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Apetroae
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestre Bulătan

De sus din cer, cu stelele-mprejur,
De vrei să ne mai faci câte-un contur,
Aruncă-ţi ochii tăi iscoditori
Sub vraja insuliţelor de nori
Şi vezi-ne la şase săptămâni
Cum fără tine suntem mai bătrâni,
Mai trişti, mai slabi, cu lacrima căzândă
Peste hârtia ce se vrea flămândă
De relatări, cu care greu te-mpaci
Plecând, maestre, ne-ai lăsat săraci!
Te-ai căţărat, mergând printre luceferi,
De nici-unul nu mai suntem teferi
La gândul că pierdurăm un artist
Modest, cuminte, vesel, dar şi trist,
Ce creiona în umbre şi lumini
Ghivece cu muşcate şi cu crini
Şi chipuri minunat împodobite
De cel mai mare pictor zugravite
Şi ni le ofereai ca talisman
Sub semnătura clară: Bulătan!

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind marea şi bărcile cu pânze

mi s-a părut bătrâneţea
invenţia timpului
ca noi oamenii să trăim cu frica zilei
de ieri şi de mâine,
să ne privim în oglindă mereu speriaţi că poate
nu ne vom recunoaşte privirea,
gesturile cu care încercăm să convingem că
bucuria de-a fi ne-ar putea face fericiţi dacă moartea
n-ar ocoli foarte mult.

am oprit pe locul unde au murit Adam şi Eva
să las flori:
nici crini, nici petunii,
câteva fire de nu-mă-uita
pentru ca generaţiile viitoare
să-nveţe teama de puterea cuvântului.
circula o legendă potrivit căreia diavolul
a vrut instaurarea Republicii,
nu neapărat uzurparea,
şarpele căzuse la mijloc,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de vizită şi tabloul tulburat

pe holul spitalului a crescut
peste noapte un copac
zici că este o uzină de făcut praf
cu o elice în vârf şi un motor turbat
care zbârnăie neîncetat
tremură şi tuşeşte împroşcând
în jur şi de zor
întuneric

dincolo de spital a început să plouă
într-un amestec cu cerul cu pietrele
şi picături rouă
şi picură păsări cu scoici
în cioc
în capătul străzii trei florărese
vând crini agnostici
şi fluturi şi un clop
sau dau în ghioc
spitalul ăsta şchiop
plus asistente cu cioc

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de vizită şi tabloul tulburat

pe holul spitalului a crescut
peste noapte un copac
zici că este o uzină de făcut praf
cu o elice în vârf şi un motor turbat
care zbârnăie neîncetat
tremură şi tuşeşte împroşcând
în jur şi de zor
întuneric

dincolo de spital a început să plouă
într-un amestec cu cerul cu pietrele
şi picături rouă
şi picură păsări cu scoici
în cioc
în capătul străzii trei florărese
vând crini agnostici
şi fluturi şi un clop
sau dau în ghioc
spitalul ăsta şchiop
plus asistente cu cioc

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urna din jurul parfumului

[Chip înconjurat de şuviţe roşcate cu aura unor vremuri noi]

Le temps revient cu
Rochii pian ce se învârt ca dervişii,
Nopţile albastre ca cerneala şi tenişii,
Mâinile, ochii de metrou pisică,
Cartea, canapeaua şi eu care mă fac mică.
Nomazi, îndrăgostiţi, superficiali, stabili sau flaneuri
Dacă acceptăm că suntem călători,
Lângă construcţie punem trandafiri şi crini
Şi la noi in curte şi-n vecini.

Le temps revient cu
Vitralii colorate, lumină, cămaşa din criptă.
Rugăciunea de seara şi pâinea de pe plită.
Seriozitate şi preoţi celţi, ce ne-au purtat prin şcoli

[...] Citeşte tot

poezie de Cezara Fantu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zorii se îmbracă în strălucit de soare...

Când zorii se îmbracă în strălucit de soare...
Păşind cu gingăşie pragul străveziu de dimineaţă
Cu licărit tremurător de stele în roua sclipitoare
Trezind din somnul dulce... păsările călătoare
Apare ziua în măreţie şi liniştit îşi făce drum prin ceaţă...

În culori de curcubeu s-a împodobit natura...
Răspândind parfum curat de crini frumoşi şi trandafiri
Joacă vesel în miraje prin câmpii şi lunci căldura
Legănând cu duioşie... grânele şi semănătura
Cu zâmbetul fermecător de soare în scumpe clipe de amintiri...

Au înflorit pe străzi şi prin grădini salcâmii...
Vibrând văzduhul rece în mireasma florilor de mai
Legănându-şi blând podoaba albă în zumzetul albinii
În mirosul proaspăt şi aşa de atrăgător al pâinii
Şi în cântecul de dor ce se aude undeva... cântat la nai...

Eşti binevenit... scump anotimp de primăvară...
Cu Soare veşnic şi triluri gingaşe de ciocârlii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul din Oglinzi

Ajută-mă să-mi înfrânez iubirea, când dorul face-n sufletu-mi popas
Şi-mbracă-mă cu fericirea de-a nu-mi lua niciodată bun rămas.
Priveşte-mă cu ochii luminaţi şi uită-n palmea mea nefericirea,
Păgâni să fim, de lumea ta uitaţi, când tu eşti pentru mine nemurirea.
Şi braţ la braţ mergem în vise şi-n gânduri, suntem împreună
Şi sufletu-mi cu patimi stinse, atâta dor nebun adună...
Parfumul florilor de crin şi raza soarelui fierbinte
Sărutul dulcelui venin ce e menit să mă alinte.
Ajută-mă să cred în noi, sfărâmă zidul depărtării
Şi de vom fi de lacrimi goi, te rog să nu mă dai uitării.
Rămâi doar cerul meu cu stele şi mângâierea mea târzie,
Alungă-mi temerile grele din boarea vântului ce-adie.
Şi ceartă-mă cu glasu-ţi blând, străină de-ale lumii-mpotriviri
Trecutu-mi fad şi îngropat, în ale vieţii rătăciri...
Rămâi cu mine, o lumină blândă, din rugăciuea nopţilor de vară
Pe geana somnului plăpândă, emoţia ta de-odinioară.
Când nu ştiam că-mi va fi dor, n-am îndrăznit să te opresc
Senină îmi zâmbeşti uşor, nici nu cutez să te privesc.
Ajută-mă să am putere, să-nvăţ să zbor, s-ajung la tine
Să fii tu marea mea avere, comoara ce-o păstrez în mine

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Palasescu (8 octombrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parada anotimpurilor

Sub zarea dulce şi albastră arcuită-n sferă
În aula naturii vaste cu- aleasă atmosferă
Anotimpurile toate, invitate la estradă,
Pregătite în culise sunt gata de paradă
Fiecare dintre ele cu dorinţa să-şi încânte
Lunile admiratoare ce sunt cordial venite.
Săptămânile distinse şi ele sunt în sală
Aşteptând nerăbdătoare să-nceapă-această gală.
Protocolar cum e din fire, anul la intrare,
La invitaţii toţi sosiţi le-mparte calendare.
În sală un cortegiu intră şi se-aşează-n rânduri
Mai întâi în lojă şade Roza Celor patru vânturi.
Lin apoi toţi se aşează nobile-adieri şi brize,
Conţi curenţi cu a lor valuri, alizeele marchize
Şi apoi zefirii tineri însoţiţi de câte-o boare
În loje de abur moale îşi au locul fiecare.
Acum liniştea se-aşterne şi lumini se sting îndată;
Solemn un crainic dă anunţul: ‘'Start pentru paradă!''

Iată, prima ce apare în al florilor décor

[...] Citeşte tot

poezie de Sergiu Mănuş din Parada anotimpurilor (27 martie 2012)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Te sărut, te strâng în braţe,
mă cuibăresc în sufletul tău...
tu mă aşezi pe-o frunză din Lumină
şi mă porţi prin labirintul cerului,
prin florile ce curg din piatra fericirii,
povestindu-mi ce dor îţi este de crinul iubirii,
ce mult doreşti să nu ne mai despărţim...
oriunde am fi, vom fi mereu împreună,
zburând prin ferestrele larg deschise
spre zările destinelor primite şi neprimite...
eu şi tu mereu nedespărţiţi în eternitate,
purtaţi prin zâmbet de cleştar,
ce pătrunde-n flacăra ce arde-n piatră...
este fericirea supremă a sufletului,
să poată a fi ce doreşte iubirea celestă.
Te sărut, te strâng în braţe,
mă cuprinzi, mă alinţi cu zâmbetul Luminii,
care mă sfâşie, de fericirea neînţeleasă de om
mă ţii de mană, alergând printre stele,
culegând rodul polenului ceresc,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!