Poezii despre noapte și pace, pagina 28
Iov 7:4-21
Iar partea mea sunt nopți de suferință
Și când mă culc mă-ntreb: când voi fi treaz?
Și se frământă-ntreaga mea ființă
Și n-am o clipă, una de răgaz.
Îmi crapă pielea toată, se desface
Și trupul tot e-o coaja de pământ
Dar când adorm crezând că va fi pace
De visuri și vedenii mă-nspăimânt.
O, lasă-mă, sunt numai o suflare...
Ce este omul ca să-l cercetezi,
Să-l iei în seamă fără încetare,
Când termina-vei, oare să mă vezi?
Și de-am greșit, ce pot să-Ți fac eu Ție,
Dacă și țintă la săgeți m-ai pus,
Tu nu vezi c-am ajuns o moarte vie,
Că nu mai am nici un cuvânt de spus?
De ce nu-mi ierți fărădelegea, oare?
[...] Citește tot
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul femeii pe deasupra bărbatului
1.
printre umbrele verii
cu gândul la cartea ta
și din noaptea trecută
la noaptea ce va veni
stă să plouă
asta înseamnă vreme prielnică mie
în odăițele subpământene
ceasornicul precis s-a retras în rochiile-adânci
ale femeilor subpământene
fii fără grijă
exactitatea retezării a rămas aceeași
doar gestul e mai molatic și din priviri
a dispărut langoarea
cu funiile din ceruri întreținem focul sub pământ
acolo unde femeia își înalță zborul
[...] Citește tot
poezie de Marin Mălaicu-Hondrari din La două zile distanță (2011)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să iei aminte bine
La poarta mea dacă-ai să bați străine,
Pe întuneric, ploaie sau zăpadă
Că umbra, trupul nu ți-l va mai ține,
Îți voi deschide fără de zăbavă!
Eu, apă să te speli ți-oi da îndată
Și vin, și-un colț de pâine de ți-e foame,
Ți-oi da un pat în camera curată,
Ferit să fîi, de-ale nopții sodoame!
Te las să te închini icoanei sfinte,
Să îți spui rugăciunile în pace,
Dar la ce-ți spun, să iei bine aminte,
Să--mi respecți vorba gurii ce o toarce.
La ușa cu zăvor de bunătate,
Bocancii, te rog scoate-i din picioare,
Al casei prag, doar suflete curate
Îl trec, și, fac din asta sărbătoare.
[...] Citește tot
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omului
Cu cât sufăr mai mult, cu atât scriu mai frumos.
Si nu stiu ce-i mai bine...
Slava deșartă întru omenire,
Sau să cad adânc intre cei ce-au fost cândva rebeli ca mine!?
Imi spuse un înger intr-o dimineață
Căutând la mine, biet om,
Un gram de speranță.
Văzusem că trece, nocturn deodată cu mine,
Frângându-și din aripi ce parc-aprindeau,
Cugete și complexe idei dintr-un sine,
Ce larg mă veghea din materie,
Aceeași pe care nu mi-o doream.
-Cu cât te privesc mai frumos azi și mâine,
Îndoi de la mine dispreț,
Spre firea ce-o port între lumea tăcută,
Și ochi ce la tine-n regret ei privesc.
Și astfel citeam în el chipul,
Același văzut ce în momente de pace,
[...] Citește tot
poezie de Dharma K. Tchobansky din Vibrații în versuri (2017)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plaja de la Dover
Marea e calmă-n seara asta. O lună plină
Plutește peste ape. Este ora mareelor înalte.
Sclipește și-apoi se stinge o lumină
Pe coastele franceze; stâncile Angliei, solide,
Licăresc, dincolo de golful adormit.
Vino la fereastră, aerul serii e plin de nestemate!
Lângă lunga linie-înspumată, spre răsărit,
Unde marea întâlnește pământul luminat de lună,
Ascultă! Ascultă mugetul scrâșnit al pietrișului
Rostogolit spre larg și-apoi depus de valuri, rând după rând,
Pe țărmul cel abrupt, cu scoicile-împreună;
Ascultă cum se-nalță, cum cade și cum se-înalță iarăși
Într-un tremolo-înăbușit, predominând
O notă întotdeauna tristă căreia-i devenim și noi tovarăși.
Sofocle, cu multă vreme înainte,
A auzit același vuiet pe faleză, la Egeea,
Și, reflectând asupra condiției umane, i-a venit în minte
[...] Citește tot
poezie celebră de Matthew Arnold, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte [varianta II]
E-o noapte clară, liniștită,
Cu aer cald, dezmierdător,
Iar luna ne inspiră pace
Pe când ne-mbrățișăm ușor.
Iar noi, sub bolta sclipitoare
A nopții clare cu zefiri,
În brațe regăsiți sub luna
Ce ți se scaldă în priviri
Ne-ngăduim sărutul tandru,
Fierbinte și răscolitor,
De mult dorit, asemeni celor
Ce și-au jurat etern amor.
Și astfel noi, cu pasiune,
Căzând cu jind ne înfruptăm,
Printr-un sărut, dintru natura
Făpturii-acelei ce-adorăm.
[...] Citește tot
poezie de George Ciprian Bălan (17 ianuarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare mamei
"Mater dulcissima" acum se lasă ceața,
Naviglio bate-n neștire pe diguri,
arborii se umplu de apă, ard de zăpadă:
nu sunt trist în Nord: nu sunt
în pace cu mine, dar nu aștept
iertarea nimănui, mulți îmi sunt datori lacrimi
adevărate. Știu că nu ești bine, că trăiești,
ca toate mamele poeților, săracă
și dreaptă în măsura dragostei
pentru fii îndepărtați. Astăzi sunt eu
că îți scriu. " -În sfârșit - vei spune- două cuvinte
dela acel băiat care fugi noaptea cu un palton scurt
și ceva versuri în buzunar. Săracul, așa bun la inimă,
îl vor ucide într-o zi în cine știe ce loc".
" Sigur, îmi amintesc, fu din acea stație cenușie
de trenuri încete care duceau migdale și portocale
la gura Imerei, râul plin de coțofane,
de sare, de eucalipți. Dar acum îți mulțumesc,
asta vreau, de ironia ce ai pus
pe buza mea, blândă ca și a ta.
[...] Citește tot
poezie clasică de Salvatore Quasimodo, stassia
Adăugat de nastasia herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea asta pescărușii dorm
I
În ceața estului cerul parcă-i de mătase;
Sfioasă, lumina se ivește de dincolo de mare;
Bolta-nmănunchează fire de argint lucioase,
Tribut plătit de soarele care răsare.
Iată! Stolul, un fulger pe cer cu aripi ușoare,
Se înalță din locul unde valurile lungi se sparg
În dimineața asta, proaspătă ca o mirare
Pentru că pescărușii s-au trezit și ies în larg.
II
E-o pace somnoroasă pe maluri și pe unde-acum
Când mareea-și schimbă cursul pe tăcute;
Nu se aude zgomot de pistoane și nu se vede fum,
Barca se leagănă domesticită, valurile-s mute!
Dincolo de deșertul turcoaz al mării, undeva departe,
[...] Citește tot
poezie de Lucy Maud Montgomery, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste nocturna
Iat-o din nou venind
Cu al ei mers elegant
Parul negru ca un vid
Ondulatele-i suvite ma cuprind
Sunt neputincios
Si cum as rezista
Ce vrajitoare-n chip de zana
Ce fermecata stea
In ochi nu ma priveste
Ma simt neputincios
Nemarginit-a ei putere
Ma-neaca nemilos
Si-a trecut din nou
Ca vantul printre frunze
Din nou ma zguduie
Acele fermecate buze
[...] Citește tot
poezie de Laurențiu Bodișteanu (5 aprilie 2012)
Adăugat de Laurențiu Bodișteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
Cum mângâie dulce, alină ușor
Speranța pe toți muritorii!
Tristeță, durere și lacrimi, amor
Azilul își află în sânu-i de dor
Și pier, cum de boare pier norii.
Precum călătoriul, prin munți rătăcind,
Prin umbra pădurii cei dese,
La slaba lumină ce-o vede lucind
Aleargă purtat ca de vânt
Din noaptea pădurii de iese:
Așa și speranța - c-un licur ușor,
Cu slaba-i lumină pălindă -
Animă-nc-o dată trermândul picior,
De uită de sarcini, de uită de nori,
Și unde o vede s-avântă.
La cel ce în carcere plânge amar
Și blastemă ceriul și soartea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și pace, adresa este: