Poezii despre școală și învățători, pagina 3
TRECUT, PREZENT... DAR VIITOR?
De-o viață suntem amici,
Încă de la grădiniță;
Citeam,, ARICI-POGONICI'',
Mai ciupeam câte-o fetiță,
În pauze când ieșeam
Mai spărgeam cu mingea geamuri,
Iar tâmplarul ne-njura
De mamă și alte neamuri.
La școală când am intrat,
Nu știu de-a fost întâmplare,
În aceeași bancă-am stat,
Chiar lângă învățătoare.
Să nu credeți că eram
Cuminți, ca sfinții-ntr-o frescă,
Mai degrabă eram clowni
De comedie burlescă.
Că așa-i când suntem mici,
Viața noastră-i tot o glumă,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu și bucata mea de pământ
ridic ochii spre ceva care îmi trece deasupra capului
păsările
nu le pot opri
dar cuib niciodată
am reflexe de om neînvățat să iubească
o femeie ca tine
singuratică
în curtea unei biserici unde cresc ciuperci după ploaie
pui hârtie în geam să nu mă vadă lumina zilei
sau vreun sfânt gelos pe faptul că mereu
cunoștința îngâmfă
mergeam la săniuș
din vârful măgurii mă urmăreau lupii
chiuiam de li se oprea inima
învățătoarei
și tuturor celor care m-au lăsat singur
așteptam vești de acasă
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vacanța
"El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi." (Apocalipsa 21:4)
Am trecut examenul cu bine.
S-a sfârșit serbarea cu-al ei treapăt.
După-atâta muncă și suspine,
Am luat vacanță fără capăt.
Ochii noștri, de școlari sfielnici,
Scaldă-se în lacrima iubirii.
Nu mai suntem oamenii vremelnici,
Ci plutim în slava nemuririi.
Toate-s noi: și cerul și pământul.
Viața însăși s-a-nnoit. E alta.
Alergăm cu sufletele-n vântul înnoirii.
Duhul e unealta.
Lângă noi, Isus, Învățătorul,
Lacrima ne-o șterge și ne-arată
Toate frumusețile, ce dorul
[...] Citește tot
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să înveți să scrii
Ce-i atâta taverturtă?!
Nu sunt mari filozofii
Să înveți cu luare-aminte,
Tu, copile ca să scrii.
E-o poveste... E o lume
Fermecată. Doar să vrei
Poarta să-i deschizi... Să intri
Și să iei din vraja ei.
Și dacă ma gândesc mai bine
Știu: alfabetu-i principal
Căci este-o pepinieră
Pentru cel mai bun școlar.
Aici nu-s fructe, nici legume,
Însă cu ele ne hrănim,
Literatura-n profunzime
Vom învăța să o iubim.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o școală primară (unde învățătoarea voia să știe dacă copiii, prin părinți, mai primesc o educație creștinească)
- Ghiță Tașcu,
Spune tare,
Ce face familia ta,
Înainte de culcare?
- Tatăl meu, mereu se roagă.
- Bravo, tată! Așa tată zic și eu.
Dară mama ta?
Nu se roagă și ea?
- Nu! Cască și nu vrea.
poezie satirică de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voci de la Cernobîl
Erau acolo, norul negru și ploaia grea.
Băltoace galbene și verzi, ca și cum cineva turnase vopsea-n ele.
Spuneau că e praful de pe flori. Bunica ne-a obligat să stăm în beci.
Ea s-a așezat în genunchi și s-a rugat.
Și ne-a cerut să ne rugăm și noi. "Rugați-vă! E sfârșitul lumii.
E pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre."
Fratele meu avea opt ani, iar eu șase.
Am început să ne amintim păcatele.
El a spart borcanul cu gem de zmeură,
iar eu nu i-am spus mamei că mi-am prins rochița cea nouă
în gard și că am rupt-o. Am ascuns-o în debara.
*
Au venit după noi soldați în mașini. Credeam c-a început războiul.
Ei spuneau astfel de cuvinte: " dezactivare," "izotopi."
Un soldat voia să prindă o pisică.
Un dozimetru pus pe pisică făcea ca un automat: clic-clic.
Un băiat și-o fată urmăreau și ei pisica.
Băiatul era liniștit, dar fata plângea întruna, " Nu le-o dau!"
[...] Citește tot
poezie de Svetlana Alexievici, premiul Nobel pentru literatu din Corul copiilor (extrase), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La școală în clasa întâi
Trecut-au șapte ani, de când
Eu am venit pe acest pământ,
Și uite-mă în clasa întâi,
Voi fi eleva cea dintâi.
Am așteptat acest moment,
Și mă încearcă un sentiment,
De-acum încolo va fi greu,
Dar dacă-mi ajută Dumnezeu,
Voi ține steagul cât mai sus,
Cum de fapt eu am decis,
Voi fi mereu mândră de mine,
Și singură mă voi susține.
Luna Septembrie, moment de răscruce,
Nimeni la școală nu mă va întrece,
Voi fi o elevă sârguincioasă
Și-i voi întrece pe toți din clasă.
Părinții mei, vor fi mândri de-a lor fiică,
Chiar și bunicul și bunica,
Să se laude cu mine,
Că-s, o elevă minune.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Angelin Leru (10 septembrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre școală și învățători, adresa este: