Poezii despre Andrei, pagina 3
Andrei, hai să ne rugăm
Nepotul meu îmi spune-ntr-una
Că nu-i iubit. - Ia vin' la buna.
Te rog, nu plânge puiul meu,
Căci te iubește tatăl tău.
Iubire de părinți, curată.
Tu ai și mamă, ai și tată.
Seara, când vrei ca să te culci,
În gând, tu rugăciuni să zici
Cerându-I, Lui, ce îțidorești,
Iar pe părinți să îi iubești!
Dacă ceva te va durea,
Domnul va fi alăturea.
Haide, Andrei, hai, împreună,
Acum să stăm îngenunchiați.
Și, să punem o vorbă bună,
La Dumnezeu, pentru ceilalți.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (1 aprilie 2006)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Referințe de iarnă
se apropie alaiul sărbătorilor de iarnă
înaintează frenetic pe creste de munți
lumina argintie a-nceput să se-aștearnă
pe chipuri zâmbitoare pe tâmple pe frunți.
aud frunze arămii foșnind pe alei
șoapte de arbori ce se-ndreaptă spre lut
fac loc tradiției cu sfântul Andrei
aduce-nțelepciuni pentru nou început.
el alungă strigoii dezleagă blesteme
cu clarități creștine înzestrează timpul
îmbunează moartea scoate din anateme
păcătoși, cu iubire însămânțează câmpul.
vin și ninsorile, imaculate diademe
decorează arbori, glia își schimbă chipul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unirea
Unirea este floarea
De mii de ani grijită
De neamul românesc.
Ciobanii călători peste munte
Sub asprul lor cojoc o încălzesc.
Țăranii aplecați pe glie
Cu roua suferinței o stropesc.
Muncitorii cu brațe-ncordate
În zilele noastre-o-ntăresc.
Scriitorii cu pana de foc
O altoiesc pe al nostru noroc.
Ea a înflorit în mâinile
lui Mihai Viteazul,
Care i-a lăsat-o moștenire lui Cuza,
După ce fusese îngrijită,
o vreme,
De Bălcescu, Alecsandri
[...] Citește tot
poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu-apostolul Andrei întru credință
Veniți aici, unde-i nisip de aur,
Veniți unde se naște răsăritul,
Ce-i este veșniciei veșnic faur
Și-i este României nesfârșitul!
Veniți aici, la margine de Mare,
Veniți unde ea-și caută odihnă
Și valul poartă-n vuiet o chemare
A lupului cel alb fără de tihnă,
Când vede cum tărâmul i se fură
Și lupii,-ai lui supuși, îi pleacă-n lume,
Că dacii și-au pus masca pe figură
Și-ascund de-un virus fals chiar al lor nume;
Veniți aici, că valurile-albastre
Aduc la mal speranța de putință,
Să fim, sub lupul alb, a țării oaste,
Cu-Apostolul Andrei întru credință!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama mia...
Darul său în chip și faptă
A dat la fiu și fiică, care-l poartă
Răsplată binemeritată.
Mângâierea din privire
Acel dar nemărginit
Roua nopților senine
Inimă de infinit
Aici, la Deleni trăit!
Mai poartă încă cu sine
Eleganță și iubire
Dăruite lui Andrei
Ideal trăit în doi!
Ne-ncetat îi stă de veghe
Sufletul pereche.
Chipul său brăzdat de vreme
Hărăzit mai e să-ndemne
Inima de mamă nu se teme!
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avva și îngerii
Acelui avvă Getikós i-au spus,
căci se trăgea din Pontul unde-odată
Andrei, întâi-chematul lui Iisus,
a răsădit credința-adevărată.
Și povestesc de dânsul cei bătrâni
că mulți veneau să-l caute-n pustie,
dar l-așteptau și șase săptămâni
să ias-un ceas afară din chilie.
Cât n-ațipea, el se ruga întruna
și gropi făcuse cu genunchii-n stei,
iar îngeri de-au venit să-i dea cununa,
a aruncat cu cârja după ei.
"Să-mi dați cununa Domnul v-a trimis
când copt voi fi de marele soroc,
dar voi trăind pe veci în paradis,
de-al vremii mers habar n-aveți deloc!
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Codrescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chestiuni de radiestezie
Andrei, copiii lui,
Andreeas și Adrian
și mama lor de bună voie Victoria,
Carmen și eu
ne aflăm la Cârlibaba,
e toamnă,
casa în care trăim
e ca o prispă a munților,
Bistrița Aurie trece
pe la ferestrele noastre.
Și plouă.
Când în zori deschid ușa spre munți
parcă-i găsesc
din ce în ce mai aproape
și casele de lemn curat din Cârlibaba
ies purificate din noapte
la marginea drumului
să-și aștepte sfințirea.
Azti noapte am vorbit despre fântânari
și despre radiestezie
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La săniuș
Răzvan, Ghiță și Andrei
Și-ncă mulți amici cu ei,
Cu căciulă și mănuși
Au plecat la săniuș.
Zarvă mare e în deal,
Vin cu săniile val.
Prichindeii-s bucuroși
Vor să fie fioroși:
Vin cu săniile la vale,
Nu le stă nimic în cale.
Cântă, strigă și, râzând
Fac și gerul mult mai blând.
Soarele și el străluce
Făcând viața lor mai dulce.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
CINCI ANI DE VIS... (nepotului meu Albert Andrei Oprea)
Cinci ani de vis au fulgerat din clipa,
Ce-ai devenit comoara mea de nepoțel,
Cinci ani de vis, zburătăcind aripa,
Din brațele materne-ai fluturat cu zel...
Cinci ani au mâinile, ce știu a-mbrățișa
Și piciorușele voinice, cu tălpile pe jar,
Ochii, ce știu răbdarea mea a-ngenunchea
La răsăritul zâmbetului de ștrengar...
Și fruntea ta, mereu de taină încrețită,
Cinci ani mă ține bunică-ntinerită...
Doar vorba-ți n-are ani, doar cinci, spoită
Cu-nțelepciune, uneori, îmi pare-mbătrânită...
Cinci ani au clipele, de cer, împodobite
Cu bucurii și o lumină ne-asemuită,
Cinci ani, comoara mea de vise împlinite,
Mă crești plenar bunică și poetă fericită!
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna există o întoarcere
tăcerea se cuibărea între noi precum un strat neașteptat de zăpadă
i se spunea primăvară acestui anotimp mut care nici nu înflorea
nici nu prindea pojghiță sticloasă de întristare
mă uitam în palmă pe linia șerpuindă asemănătoare unei cobre
încercând să găsesc sensul vieții la intersecția a două drumuri
precum crucea Sf. Andrei mi-a apărut chipul lui
oprindu-mă cu un fluierat de coaste
cu cât vedeam mai bine departele înțelegeam mai puțin
jocul ielelor în care intrasem
cu cât îl cunoșteam îndeaproape uitam aproapele care-mi devenise
înainte să-l cunosc și mă-ndepărtam
cu moartea în oase
la întoarcere
pentru că întotdeauna exista o întoarcere
găseam o ghirlandă de flori thailandeze pe rostul inimii
și doi elefanți care-și sărbătoreau ziua de naștere
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Andrei, adresa este: