Poezii despre Soare și culori, pagina 3
Clipa-i apă curgătoare
Clipa-i apă curgătoare.
Dacă vrei poți fi pe val!
Drumul totdeauna doare
dacă ai un ideal.
Nu lăsați să treacă timpul
fără urmă, fără glas!
Bucură-te de-anotimpul
care-n suflet ți-a rămas!
Clipa-i apă curgătoare,
anotimp de vis și dor
Ideal pictat pe zare,
soarele culorilor!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Albastru
cer,
văd nori, soare și ploi
cer,
văd praf, lut și noroi
cer,
văd iarbă și flori
cer,
văd copaci omizi și culori
cer,
văd un zâmbet și doi bujori
cer,
văd lumină și râsete
cer să sărut plânsete.
poezie de Grigore Carpianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Sub un nuc bătrân stau și meditez,
Cât e de frumoasă viața.
Când în culori vii o vezi,
Trezindu-te dimineața!
Când soarele e sus pe cer
Sau se aude colea cum cântă o ciocârlie.
Viața e așa de dulce,
Viața e o poezie.
Dar unii oameni aleargă fără încetare,
După o bucată de pâine sau un drob de sare.
Și nu pot să se oprească, ca puțin să se gândească
Că Viața e Fermecătoare fără să se grăbească.
poezie de Vladimir Potlog (21 august 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afix
mă simt unic
și aerul monoton îmi surâde sub barbă
mă tatuez cu Harran
în Siria simt gustul uscat al amarului
fug către nicăieri
fiasco fără precedent
imnuri creionate în soare
amidonul cutreieră prin vălătucul inimii
monogenist
retragere în abis
culorile tresar în doi-pe-doi
ramurile nu mai sunt tinere
noi
robi ai robelor elegante
prea bătrâni
poezie de Andrei Surugiu (31 iulie 2012)
Adăugat de Andrei Surugiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Îndrăgostită
Ea stă-n picioare pe pleoapele mele
Și pletele-i în paru-mi se revarsă
Ea are forma mâinilor mele,
Culoarea ochilor mei,
Și-n umbra mea se pierde
Ca piatra în cer.
Ea pururi stă cu ochii treji
Și nu-mi dă pace să mai dorm,
Visele ei în plină zi
Evaporă sorii,
Mă fac să râd, să plâng și să râd
Să spun atâtea când n-am nimic de spus.
poezie clasică de Paul Eluard
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marți e la fel
cum e luni cu soare
și picuri de ploaie pictați
de poetul plictisit
de culoarea orașului
care stă la intrarea-n voroneț
obraznic și vechi
marți e la fel cum e felia
de soare aburind după nori
vine uitând de ce a venit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt...
... te-am strigat, în gând și-am auzit ecoul, ca un flux de maree
ce mi-a inundat fruntea, înecat de-atâta așteptare zile la rând,
inutile, când numai noaptea, întunericul, el singur, îmi dă-n vise curcubee,
să te amestec infinit culori, să te țes până ploaia cerne, se plângând
că nu mai are arc să-și facă punte către soare,
să piară într-un reflux și să rămân o arătare...
uscat, până ce mă vei inunda din nou, cu strigătul asfixiat în propriul gând...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degeaba
Și ploile curg uleioase
ca mâinile tale ce-mi caută doar sânii.
în mușcătura fiecărei întrebări
te simt cancer,
anomalie a toamnei.
Culori sfărâmate sau plânse,
în est te arăți
vultur negru
ce acoperă soarele.
Și mângâi degeaba cerul a ghiocei
greierii inimii...
muzica sângelui
decid când moare toamna.
poezie de Andreea-Geanina Panzariu
Adăugat de Andreea-Geanina Panzariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joi
Eu încă scriu pentru tine
Lungi poeme cu vremuri bune
Inventez pretexte de bine
Colorate cu sâmburi de tăciune
Și mai scriu și pentru mine
Incantații de fericire
Rupte din soare apune
Sperând să mai cred în iubire,
Eu încă mai scriu pentru noi
Pentru tot ce a fost nefiind să ne fie
Pentru viața de aici și apoi
Eu încă mai scriu pentru ziua de joi....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 130
Ochii iubitei nu-s precum un soare;
Buzele ei nu-s roșii ca mărgeanul;
Neaua e albă, sânul ei gri pare,
Păru-i sârmos și închis cum e catranul.
Văzut-am roze multe, colorate,
Dar în obraz să-i stea nu se îndură;
Și sunt parfumuri mult mai delicate
Decât al ei miros ieșind din gură.
Îmi place când vorbește, dar știu bine
Că muzica mai delicat răsună;
Nu știu cum merg zeițele divine:
Iubita mea pășește pe țărână.
Dar, zău, că este mult mai rafinată
Decât orice femeie lăudată.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și culori, adresa este: