Poezii despre acasă și noapte, pagina 3
Cântecul orașului de lângă râu
Zece ani, de-acum tu, moartă; eu, trăind o viață căreia nu-i mai aparțin.
Refuz să rememorez,
Dar îmi este imposibil să uit.
Un mormânt departe, la o mie de mile,
Gânduri înghețate, cum ar putea ele fi exprimate?
Chiar dacă ne-am întâlni, nu m-ai recunoaște
Pulbere pe obrazul meu,
Părul ca bruma.
Deodată, astă noapte, eram iarăși acasă.
Lângă ferestra odăii mici
Îți periai părul și-ți pudrai obrajii.
Te-ai întors. M-ai privit în tăcere.
Lacrimile îți curgeau râuri.
An de an îmi vor frânge oare inima?
Mormântul luminat de lună,
Pinii rămuroși.
poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O ipostază oarecare
Era un cântec de călătorie
auzit pe drumuri în mijloacele de trasport,
era o nepăsare mută, firească
pe care-mi sprijineam crezul.
Erau ochii privind undeva departe
ca printr-un orizont inexistent,
în stație polițaiul cu baston
veghea coborârea și urcarea
timpului pe treptele devenirii
oamenilor cu ei înșiși.
Zilele și nopțile erau pline,
indiferența era la ea acasă.
Prin oraș se plimbă
una după alt cete de colindători
răzvrătidu-mi auzul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hulubul Păcii
S-a deschis fereastra, ca o rană veche
Mama ne așteaptă, nopți întregi de veghe,
Să venim acasă și măcar odată
Să mai stăm la masă așezați grămadă.
Pe deasupra porții, înfloresc salcîmii
Și în miezul nopții, amiroase-a pine,
Rumenă și caldă, mama noastră coace
Din făină albă, un hulub de pace.
Și îi zice dute, prin străini departe,
De-mi păzește puii, de război și moarte
Să le meargă-n toate, toate să le iasă
Și de-o fi să poată, să mai vină acasă.
Și hulubul zboară, alb ca dorul mamei
Pe la toți coboară și pe toți ne cheamă
Poate că s-o face pace-n toată lumea,
Dacă mama coace, sîmbăta hulubii.
cântec, muzica de Silvia Grigore, versuri de Vsevolod Grigore
Adăugat de Paladi Anatolie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Plecând de acasă
Locurile străine ajută mintea să plutească-n libertate
Și te reduc la la o asemenea simplitate
Încât e de ajuns dacă vei ști
Doar cuvintele: "Noapte bună", "Bună ziua, dumitale"
Și "Merci".
Nu vei avea habar și nu vei rosti:
"Viața mea este sfâșiată între indubitabile incertitudini existențiale."
poezie de Garrison Keillor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte într-o tavernă
Numai eu în tavernă
Amar și închistat în singurătate
Sub lampa rece clocesc trecutul;
Rătăcită, o gâscă sălbatică-mi alungă somnul.
... Trezit de cu zori dintr-un vis cețos,
Citesc, un an mai târziu, știri de acasă
Rememorez luna ca un fum gălbui pe fluviu
Și o lotcă trasă la mal acolo, în pragul casei mele.
poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zodie
E năpârca nopții strânsă lângă frunte
Bolborosiri de otravă
Clocot de gând rău
De lespezi se lovește steaua morții
Casă cu bocet
Grinda norocului s-a rupt acolo
Un țipăt un ulcior spart
Broboada tăcerii pe hornul înghețat
Afară de secretul morții
Fata ascundea în suflet o petunie
Acasă au rămas fotografiile
poezie de Sașa Pană din Călătorie cu funicularul (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aicea, printre Ardeleni
Aicea, printre Ardeleni, mă simt acasă.
În fiecare văd un nepot de-al lui Horea, de-al lui Iancu.
Ai! ce s-or mișca-ntr-o bună zi Munții Apuseni,
Ce s-or urni din loc, ca urieșii!
Mi-am ridicat privirile spre cer,
Dar nu-mi spune nimic mătreața lui de stele,
Nici luna lustuită ca tingirea.
Îmi pun în schimb urechea pe inima țării
Și-aud bătăi neregulate prin gemete surde...
Freamătă pădurea românească,
Ca-n preajma vijeliei!
Mi-am culcat capul pe lutul străbun
Alăturea de alții
Ce mestecă prin somn cuvinte fără sens.
Și-am vrut să dorm.
Eu însă-aud, în noaptea ce se lasă,
Șuier de piatră pe tăiș de coasă...
poezie celebră de Mihai Beniuc din Trepte (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Logodna de toamnă
azi-noapte mi-am dus iubita acasă
o să locuim în acest anotimp
pentru o vreme și
în aceeași casă
o să dormim în același pat
din când în când
tăcuți ca păianjenul din colț
o să facem dragoste și copii
ne vom îmbrățișa tristețile ne
vom mângâia în gol
vom număra pe degete orele
rămase neatinse
cineva ne va ademeni prin semne
va fi singura noastră noapte în care
nu ne vom striga pe nume
privesc din mijlocul emoției
și tac
oare ce nume să-i dau
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de soare
În jnepenii din zare, podoabe de granit,
Apusul înălțimea din piscuri smălțuiește;
Cu dungi de spumă unde uscatul se sfârșește,
Începe-acolo marea cea fără de sfârșit.
Am la picioare noaptea, tăcerea. Amuțește
Și cuibul. Hornul casei fumează liniștit;
Și imnul sfânt al serii în ceață-nvăluit,
Cu zgomotele mării în murmur se unește.
Atunci din văi și câmpuri și lande, peste toate
În aer urcă zvonuri de glasuri depărtate,
Păstorii vin acasă cu turme și cu cai.
Întreaga zare parcă se-nveșmântează-n umbră,
Și soarele își strânge, pe bolta tot mai sumbră,
Petale aurite de roșu evantai.
sonet de Jose Maria de Heredia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străinul
într-o noapte
un străin ne-a bătut la poartă
eram copil
era toamnă abia împlinisem patru ani
ai mei i-au dat să mănânce ceva
pâine cu brânză și ceapă
apoi l-au culcat cu mine în pat
în camera mea
o cameră mică cu tavanul jos
fără lampă
doar o candelă aprinsă mereu
privită de afară ți se părea că
fereastra era în flăcări
umbre alungite bântuiau dudul
din fața casei lângă fântână
câinele a început să urle
sfâșietor la lună
și toată noaptea nu am putut să dorm
i-am privit somnul
cum zgâlțâia patul și casa
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre acasă și noapte, adresa este: