Poezii despre actorie și jocuri, pagina 3
Să mă mulțumesc cu știința de a accepta
Să mă mulțumesc cu știința de a accepta
toate câte se petrec
pe scara cuvintelor nerostite
toate aceste falduri curentul mișcărilor lor
seamănă totul cu o scenă uriașă a unui teatru
un fel de scenă în scenă în scenă
și pot trece de infinit tot repetând
eu fiind simpla plecăciune a actorilor
la final de piesă
jucată răsjucată până la saturație
acțiune în care acum
nu mă mai regăsesc pentru că
sufocarea își face apariția rapid
și fug în culise sub pașii actorilor
cortină în fața altei cortine care
și ea stă în fața altei cortine
și nu știu cum se face că în visul vieții
toate se ridică deodată
și cad mereu
pe rând
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un epitaf nescris pe mormântul tatălui meu
Aici zace-un croitor
În Craiova cunoscut,
Era un pic inovator
Multe haine a făcut.
A-mbrăcat sute de oameni,
Pe primari și pe boieri
Și pe bieții craioveni,
Mulți din ei fără averi.
A-mbrăcat actori de seamă
Pentru piesele jucate,
Comedii sau melodramă.
Fie-i păcatele iertate.
A muncit din răsputeri,
Legile le-a respectat,
A primit elogieri,
Niciodată îngâmfat.
[...] Citește tot
epitaf de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sclifoseli lirice XXII
Am trecut de anii-n care
Fiind plin de feromoni
Toate damele-ntâlnite
Mă "filau" la pantaloni
Încercând să își dea seama
Ce valori ascund acolo,
Dacă merită efortul
Să-l cășune pe gigolo...
Și plimbându-mă pe stradă
Cu consoarta mea de mână
Ce-mi putu' ochii să vadă:
Minunată de cadână!
Plină de nuri, chip de zână
Sâni bogați, pas săltăreț
Consoarta-mi văzu privirea
De mascul pur-hrăpăreț...
Mă provoacă-n stilul propriu:
"Ia să-i zici ceva la asta..."
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (18 februarie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sacra banalitate
Ea și El
Sunt la fel,
Fiecare cuplu este sfânt,
Dar ca noi,
Ca noi doi,
Nu e, totuși, nimeni pe pământ.
Pe toate scenele din lume
Mereu, mereu același nume
Mereu, mereu, mereu aceiași doi,
Un El și-o Ea, aceeași dramă
Până ce ea devine mamă
Și-aceia doi suntem, suntem și noi.
În Biblie și Odiseea,
Mereu bărbatul și femeia
Într-o-ncleștare fără de sfârșit,
Cu sinucideri și speranțe,
Cu ministere de finanțe,
Impozit care trebuie plătit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem atât de mici
Când privești pământul de la mii de ani lumină
Suntem atât de mici, atât de nimeni
Aici totul pare esențial în tragedia vitală
Încăierați într-un ghem de șerpi supraviețuitori
Ai propriilor noastre mușcături prietenesc veninoase
Gata să ne dăm viața unică pentru un rest de ideal
Scăpat din buzunar de vre'un lunatic bărbos
Suntem un destin dintr-un munte de țeste meschine
Urcând sau coborând pe scări și trepte de fum
Încrâncenați luptăm ca pentru ultima clipă de lumină
La ce bun toată acestă echilibristică deasupra abisului
Pe cine interesează sau impresionează scremetele noastre
De sus cineva se prăpădește de râs la baletul nostru
Din lojă se vede atât de penibil jocul actorilor
Și nici măcar nu ne plătește nimeni pentru spectacol
Ce vedem nu există în realitate iar realitatea care există
Noi nu o vedem
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproșuri
Te aplaud,
Vezi, ești cel mai bun actor
De comedie neagră.
Te-ai jucat cu sufletul meu.
Și fix pentru o zi m-ai păcălit.
Ești tare viclean, dar nu-ți merge!
Eu am să fiu o actriță și mai bună,
Am să joc totul sau nimic,
Ca la ruletă, iubitule.
Spuneai că te chinuiesc?!
Tu nu vezi c-am albit
De-atâta așteptare?!
Cum te gândești la mine
Dacă nu-mi dai nici un semn?
Ptiu..... era să scot o înjurătură
Și tocmai atunci a sunat telefonul
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este doar un crâmpei
Regia piesei mi-a mâncat din timp,
las actorii să joace,
privesc și mă întreb care parte din mine
trăiește ca niște cuvinte nefolosite
ori se regăsește în gesturi
care schimbă atmosfera cu emfază,
iar pe nesimțite se spulberă cauza invocată,
intervin așteptatele aplauze
care dau naștere unei rumori
când se iese ceremonios la rampă.
Este doar un crâmpei
ce rupe din tine sentimente,
treci mai departe ca o noapte nebună
prin pădurile ce te umplu de frică
la fel cu o furtună care se întețește dintr-o dată
și-ți toarnă apă-n cap cu găleata
încât nu știi cum să faci să te salvezi,
lași totul pe seama divinității
care-ți controlează instincul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Premiați pentru uitate reprezentații
Privirea cerului de-i umedă
Piatra lăcrimează mută, blândă.
Guvernanți noștri râd mai tare
Când un bătrân cu rugi cere:
Pietrei, râului, cerului, codrului...
Ce-i aude țipătul ochiului
Să caute moartea pridvorului
Unde îngeri au îmbătrânit
Intr-un moșneguț slab și împietrit:
Infometat, hulit, batjocorit...
C-un colț de pâine ca la câini zvârlit
De care copii-n zări i-au fugit,
Scăpați de cioarele conducătoare
Cameleonice-n privighetoare
Incântându-ne cu bunăstare...
Până semnăm iar la votare
Dovezi de deces constatoare...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu n-ai știut...
C-am stat pe la ferestre -
În nopțile pierdute-n așteptări,
Îți ridicam statuile ecvestre
Și îmi părea că vii din albe zări.
Tu n-ai știut că ochii pot să doară
De atâta neînchis și atâtea lacrimi,
Nu ai crezut în gânduri ce omoară,
În năluciri de noapte și în patimi.
Tu n-ai știut că poți ucide vise
Cu jocul tău abil de fin actor,
Speranțele în mine putrezise
De atâta așteptare și de dor.
Tu n-ai știut de irosiri de clipă
Și m-ai hrănit mereu doar cu iluzii
De anii mei am tot făcut risipă,
La șanse în iubiri făcând ocluzii.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (20 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Elogiu diversității
Vreau să vânez ideea pură, ce țâșnește
din codrii minții, unde liberă aleargă,
să pescuiesc acea uimire, ce-o să spargă
un geam spre-o lume-n care gardul n-o oprește,
s-ating penajul în sextine sau catrene,
să fac bandaje de cuvinte fără pene.
Vreau să mai râd când plânge roua de pe frunze,
atunci simt pulsul unei vieți ce e reală,
mă pierd în cărți, dar și în lumea virtuală,
vreau să valsez în dansul pensulei pe pânze,
la răsărit, să lupt în ring, sau ca barbarii,
și la apus, să joc iar șah, la malul mării...
Vreau să alerg când vântul șuieră sălbatic,
parcă în haită fug, cu lupii, în pădure,
parcă mă joc atunci, ca urșii, când au mure,
vreau să înot când briza murmură molatic,
parcă în banc înot, cu pești din mări albastre,
și-aș vrea să zbor ca niște păsări ce-s măiastre.
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre actorie și jocuri, adresa este: