Poezii despre actorie și teatru, pagina 3
De dragoste
De ce te uiți la mine
Când eu, de fapt nu sunt!
Mi-a mai rămas în vene
Un singur hohot plâns
*
Joci teatru și mă doare
Că nu pot fi actor,
A tot înșelătoare
Privire de amor
*
Străină ești ca ziua
Ce plouă-n calendar
Umilitoare farsă,
A punctului de zar!
*
Eu, nu sunt uniformă
În blugi sau travesti,
Nu sunt măcar reformă
În care poți lovi!
*
[...] Citește tot
poezie de Stefan Băiatu (15 februarie 1993)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extaz volatil
iubitul meu astăzi dansez pentru tine
un cadril căci mă simt o prințesă
lumini angelice îmi joacă în retine
fericirea în roz e joc dintr-o piesă.
în teatrul toamnei mele sunt actor principal
mi-am învățat rolul din scenarii de viață
emoții nonșalante plutesc pe mare val
cu căldura inimii topesc nori de ceață.
iubitul meu astăzi cânt pentru tine
secretul fericirii l-am furat de la zei
hai să bem elixirul astei zile senine
să-i plămădim dragostei noastre temei.
iubitul meu azi îți mai scriu un poem
toată melancolia se-nfășoară în ghem.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piesa
călător prin singurătate
ochii curg pe geana uscată de lacrimi
uneori merg prin venele sufletului
pulsează sângele în stații terminus
azi am fost condamnat
de nimeni știut, de nimeni cunoscut
pământul a cerut pământ
laurii căzuseră pe oasele calcinate
eram nebunul din cetate și a contat
acum totul e banal și trist
ca o piesă de teatru
fără actori sau spectatori
doar regizorul rătăcit pe ultimul rând
dar viața, unde a rămas...
uneori mergeam printre ani
un actor rătăcit într-o piesă neterminată
trecuse vremea,
crucile au țipat într-o noapte și am fugit
pe mâini se așternuse huma
alteori vroiam să mă întorc
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatrul târziu
Vom pleca, vom pleca, este adevărat
Locuri la lojă au fost reținute
Biletele toate sunt de mult vândute
Umbrele noastre au și plecat.
La teatrul acela nu vor fi actori
Noi vom fi pe scenă și vom fi în sală,
Va fi marele spectacol de gala
Pe care l-am visat de-atâtea ori.
Va ninge cu flori în teatrul târziu
Sau straja tăcută la ușă va bate
Suntem bieții actori ai orei rotunde
Riduri pe viață frumos desenate.
Vom merge la recepții, interviuri vom da
În salonul oval al marii întrebări.
Ridică-te, doamnă, în cârjele tale
Să mergem la teatrul marilor ninsori.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatrul
Azi piesa-i jucată în stradă,
Decorul se schimbă din mers.
Chiar viața întinde o nadă
Și-nlănțuie vers după vers.
Actorii n-au rolul: nu-l știe
Niciunul. Probleme nu-și fac,
O muzică zboară-n magie
Și nu sunt momente de trac.
Eroii își scriu acțiunea,
Chiar viața-i și spune mereu,
În ei doar există minunea,
În dânșii: la bine, la greu.
Iubirea e floarea cea rară,
O cântă, o fură mereu,
O pierd, o găsesc într-o gară
Iar cine-o trăiește e zeu.
[...] Citește tot
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confetti de cioburi
Iubire, glob de cristal
Cu rostogoliri de ireal...
Fragilă ca un puf de păpădie
Azi o ai... mâine cine știe.
Vândută pe datorie
Cu flori de plastic topite
Pe chipuri revopsite
Camelonic in aburi
Ce te învăluie
Dintr-o cutie muzicală
Cu doi balerini
Închiși în globul de retină
Sub cortină de pleoapă caudină
Tautuată pe interior
Cu numele pieselor
Jucate în rol dublu
De sufleor și actor
În teatrul globurilor
Atârnate în vântul amintirilor
Ce cad câte una
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă tu, femeie, n-ai fi existat...
Ciută rătăcită ar fi fost bărbatul
Fără mângâierea ierbii din răzor
Disperată cursă unde alergatul -
Sport de unul singur- necâștigător.
Ar fi fost pădure fără lăcrămioare
Neiubite trupuri - nesfârșit algor,
Despletite ramuri de frunziș și floare
Infinite toamne - deprimant decor.
Foc fără scânteie - fără de sclipirea
Tainicilor clipe de trăiri in doi,
Vrajă fără leacuri unde teurgia
N-ar putea să pună - vieților altoi.
Ar fi fost arcușul văduv de vioară
Nenuntită clipa întâlnirii lor -
Vals de unul singur ce te înfioară
Cântecul funebru scris în re minor.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (8 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Să mă mulțumesc cu știința de a accepta
Să mă mulțumesc cu știința de a accepta
toate câte se petrec
pe scara cuvintelor nerostite
toate aceste falduri curentul mișcărilor lor
seamănă totul cu o scenă uriașă a unui teatru
un fel de scenă în scenă în scenă
și pot trece de infinit tot repetând
eu fiind simpla plecăciune a actorilor
la final de piesă
jucată răsjucată până la saturație
acțiune în care acum
nu mă mai regăsesc pentru că
sufocarea își face apariția rapid
și fug în culise sub pașii actorilor
cortină în fața altei cortine care
și ea stă în fața altei cortine
și nu știu cum se face că în visul vieții
toate se ridică deodată
și cad mereu
pe rând
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e un teatru
Viața este ca un teatru, unde actorii suntem noi.
Acțiunea nu e scrisă, o creăm după nevoi.
Mulți regizori sunt pe lume, care încearcă-n fel de fel
Drum în viață ca să ne facem, numai cum gândește el.
Chiar de mici, la grădiniță, ori în școală când suntem
Dă povețe fiecare și ne-ndeamnă ca să mergem
Pe un drum bătut de alții, fără ca să mai gândim,
Ca în viață să ajungem buni ascultători să fim.
Dacă încerci la vreun examen, gândul să-l destăinuiești
Și să spui cu-a tale vorbe lucrul care-l gândești,
Respectând ideea-n sine, încercând să o dezvolți,
Dar nu zici cum zice domnul și tu te dezici de toți,
Încercând să ieși din turmă, cercetând în fel și chip,
Îți vor demonstra prin notă rezultatu-i de nimic.
Tu în seamă nu-i lua. Ei sunt aceea care
N-au făcut în viața lor, ce dorita fiecare.
Sunt ca boii de la plug, ducând jugul în spinare
Și mânați, pocniți din bici, de-un țăran, ca orișicare,
[...] Citește tot
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2013)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața... ca un fragment de spectacol
Motto: "Ca o piesă de teatru, așa este viața:
nu interesează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat." - Seneca
Spectacolul este despre viața care nu ne aparține
despre cum trăim precum actorii,
care-și mimează rolurile,
care schimbă mai multe măști,
un altfel de mymesis într-o altfel de reflectare (ca-n piesele antice)
A zidi un teatru cu viața ta e un spectacol viu,
de trăit emoții, ratări, lumini cu umbre și bâlbâieli,
iubiri și dialoguri fel de fel(împărtășind o identitate comună!)
jucăm pe aceeași scenă veche, mereu Fericirea
de cele mai multe ori, cu sufletul făcut bucăți...
Viața rămâne un fragment de spectacol,
un teatru de operațiuni și de război
până-ntr-o zi când nici nu se aude cum cade cortina!
cum pleacă viața din noi în veșmânt de catifea,
cu sufletul fugit de la locul faptei...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (30 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre actorie și teatru, adresa este: