Poezii despre alb și pian, pagina 3
Romanță
De câte ori pe înserat
În târgul mic te-am așteptat,
Când tremurând că n-o să vii
Umblam pe străzile pustii?...
Se însera și-n câte-o poartă
Pica domol o floare moartă
Ce risipea un stins parfum
De liliac sau de salcâm.
Prin case albe, cu zorele,
Clipea o lampă sub perdele
Și răsuna un vechi pian
Prin vălul serii, sub castan.
O ceață cobora ușor,
Simțeam în suflet un fior,
Iar lampagiu-n cap de uliți
Prindea o stea în vârf de suliți
[...] Citește tot
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești (1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gulag
Cinica iarnă rusească
Ninge năprasnic în mine,
Omături, vârtejuri cretine,
Iarăși mă răscolească
Deziluzii prin ceață patină
La friguri, un fel adagiu,
Ascuns de priviri, naufragiu,
Un kisch peisaj de duzină
Părăsită troica în drum
Cai dezhămați de speranțe,
Alb străveziu fără nuanțe
Sobă de var înecată de fum
Christ refuzat, pastișă de Iov,
Banchiză de țurțuri Golgotă
Ștearsă stampă fanariotă,
Pian falsând Rahmaninov
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger și talaz
Pianul nostru cântă cu-aceeași pasiune
O nouă melodie ce urcă înspre cer
Chemând în juru-i norii ce par să se adune
Ca în cetăți oștenii când vine-un curier.
O nouă melodie se-nalță înspre cer
Pe note de iubire, ușor, ca un descânt
Ce poartă-n valuri albe și negre spre eter,
Talazul care crește-n asaltul unui vânt.
Pe note de iubire, ușor, ca un descânt,
Mișcarea mâinii care de clape se atinge,
E-oprită de o alta, slăbită în avânt,
Iar valul ce vuiește, în mare,-încet, se stinge.
Mișcarea mâinii care de clape se atinge
E-oprită de iubire c-o forță ce învinge.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară ninge ca în vis
Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi și moi,
Care cad din cer peste mine, peste noi.
Tu cânți la pian și în sobă să aude focul cum trosnește.
Eu privesc la geam și lumea îmi pare toată o poveste.
Noaptea să lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.
Viața îmi pare un vis, o minune în care trăim noi doi.
Dar soarele răsare de după nori cu raza lui fierbinte
Și topește fulgii cei albi și moi, care pe noi au vrut să ne alinte.
poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești pasărea Liră sau doar instrument?
Lira din adâncul haosului,
căzută pe drumul spre nicăieri,
cântă cu sufletu-i negru romanța,
compromisul, tăcerea, nemângâieri.
Noaptea-și ridică, oarbă, cortina,
arătându-se lumii pline de glorii
zidește manolic în aeru-nalt
pasărea Liră din false victorii.
Ești cuvântul nomad pe zăpezile vieții?
O capcană cu tălpi, răzvrătit - rătăcite?
Orizontul alb-astru la-nălțimea tristeții?
Eroină căzută-ntre toți vinovații?
Halucinații cu mâini abia-naripate,
se zbat, amețite, să-ți împlinească zborul...
lovind pianul de albul clapelor despuiate
rămas în total dezacord cu decorul.
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul
Lacrimi în perle albe atractive
Unde ești unde te-ai pierdut
Note cheia sol și portative
Te-ai voalat subtil m-a durut
Îmi vorbeai mai avem vreme
Soapte ce-mi răsuna în ecou
Singură clapa pianul geme
In cuier agățat al tău sacou
Iubire dusă până la extreme
Trandafirul rosu te asteaptă
Ai lăsat în inimă urme și semne
Soarta cu noi n-a fost dreaptă
Răsună-n mine o chemare
Un cântec vechi ce îl doineam
Mergeam pe mal la mare
Acum doar valurilor le cântam
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mare
Mi-e dor de-o femeie la pianul cu coadă,
Să-i văd degetele cum apasă pe clape,
S-aplaud iubirea unei regine schiloadă
În arderea din care nimic n-o să scape.
În câte galaxii străluceștese alba stea
Și câte altele rotind pe cer au rămas,
Cepusculul se stinge vâscos ca dragostea
Iar lumea-n fiecare zi mai face un pas.
Pe o mare cu țărmuri înalte de oglinzi
Luceafărul-și reflectă pe fața apei clar
Lumina-i tremurată ce nu poți s-o desprinzi,
Ca să rămână gerul în cercul său polar.
Aud cum clipele se alungă de se sparg
Iar cântecele lumii departe nu ajung,
Corăbii negre cu flamuri prinse la catarg,
Drumul până la tine îl fac atât de lung.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni de zăpadă
Ninge sfînt și păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărțirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Și-am ajuns de-atîta nins
Niște oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge și ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristețe și cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.
Cîți au fost de gardă voie cer să doarmă
cîți au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în țevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.
Ninge fără milă, cu vinovăție,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge și sfîșie,
se fărîmițează ultimul salut
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii verzi în verde-i rochie
pe manșeta timpului scrie în pagina destinului
perla coroanei femeia ce dă viață
coregrafia din spirala timpului
frumusețea unor metafore
trăire albastră
s-a făcut târziu și mă refugiez în magia altui poem
rescriu cu pasiune imaginea trupurilor
cu nume din palma iubirii albastre
arc peste noapte
melodia naiului din ape
femeie ca un țărm
logodna culorii cu umerii goi
pe obrazul trupului de foc în nocturne sărutări
cântă cu fluier din anotimp
despre fecunditate despre viață
în cercul nesfârșit
repetabilă partitură de pian
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne căutăm
ne căutăm adesea
în locurile din care am plecat
suntem ecourile care își caută gura
născătoare de murmur și strigăt
și sufletele care își caută
tainica încăpere a inimii
din care au peregrinat
spre alte temple mai mult
sau mai puțin sfinte
ne căutăm, da, da, îndrăznim
să ne tot căutăm
la fel cum arcușul gândurilor
caută corzile unei viori galactice
cu care doar Dumnezeu poate să cânte
punând materia și viața în mișcare
ne căutăm uneori și cu teamă
la fel cum mâinile tremurânde
caută nemurirea
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și pian, adresa este: