alb şi viaţă

Noapte fără clopot

Eu am trăit ca mine nu ca altul,
pustiu, plâns, apoi zâmbitor
pentru că mă legăna mama.
Viaţa doare mereu cu dinţi albi
cu care trebuie să muşti toate pietrele funerare,
numele meu începe să fie scris
încet şi sigur pe treptele abisului.
Nu am şansa ta la stele,
eu cobor spre umbre
şi nu pot fi botezat în acelaşi sânge
din care Iisus a coborât demn.

poezie de Cătălin Cudalbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

***(reverie)✍️

ca un copil în jocul vieţii
prins
eu
scutur seara cerul greu de
stele
şi troienit adorm -
şi-apoi în
vis
trec păsări
albe
deasupra nopţii
mele...

poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idealul

de frumuseţe al unei feţe...
să vedem
cum iubeşte ea mai
mult şi mai mult
femeile de peste doi metri
(?!)
de minimum şapte
zeci de kilograme de
maximum o viaţă trăită
pe post de miss uni
vers foarte alb

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea

Cute-adânci brăzdează fruntea,
Părul în cap se albeşte,
Omul nu mai trece puntea,
Mersul i se-împleticeşte.

Când tot mai puţin vorbeşte,
tonusul nu mai e tonus.
Se roagă, dar nu primeşte
de la viaţă niciun bonus.

poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

Amarul din inima ta este trădat
de câteva fire de păr alb.
Viaţa-i asemeni unor poteci în munţi,
unde zăpada-ţi aşteaptă paşii:

Şi, totuşi, reuşeşti să te rupi de trecut
pierzându-te-n pustiu.

poezie de Li Yu , 937- 978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-am invăţat lecţia, amăgiri
Să incerc cât voi rezista in viaţă
Să nu o ofer pentru nici o clipă..
Să-mi suport spini, să las in urmă
Izul şi petale albe trandafirii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi transmit

Fără să vreau, fără să vrei, fără să vrea
trăim, eari, era.
Va fi doamne, va fi
alb, roşu, gri.

Convenţie, convenţiune!
Pe cele cinci degete te pup minune,
pe cele două lungi picioare
pe cele două mâini cu subţioare

Oh şi deasupra capul verde
şi mai deasupra norul negru...
Vine un duh care mă pierde
tot demn şi tot integru...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere de aducere-aminte

Creangă potriveşte vorba
ninge molcom la Moldova
vertical sau dintr-o parte
ninge viaţa peste moarte

Totu-i alb ca o hârtie
cerul iată parcă scrie
iarna rupe lumea-n două
să facă alta mai nouă

Fir-ar timpului să-ţi fie
ninge ca-n copilărie
oamenii-s de multe feluri
hai cu sania în ceruri

Să ne dăm frumos la vale
iubire printre ţâţele tale

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa timpului prezent

Eu sunt mireasa fiecărei zile! Petrec în muzici, cu meseni de soi.
Am pregătit o nuntă cât o viaţă, copilului ce sunt şi pentru voi!
Eu sunt mireasa fiecărei clipe! In alb m-am îmbrăcat definitiv.
Şareta mea e trasă de un cal din albul cel mai pur şi mai fictiv.
Şi sunt mireasa timpului prezent, trecut şi viitor mă-ncercuiesc.
Nimic din ce există nu-i absent din arsenalul ce-l diriguiesc!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.

Îţi scriu cu trupul meu viaţa
şi mersul stelelor ţi-l scriu.
Vocala cea mai lungă este aţa
în care mortu-l cos, de viu.

Căci trebuie să dăm şi mărturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere târzie
ţinând alături morţii şi vii.

Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fără să ştim unde ne duce
în care dalbe viituri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!