Poezii despre albine și flori, pagina 3
Te iubesc
ca pe un cireș înflorit
care a
duce roiul de albine
te iubesc cum iubești tu
trandafirul
roșu de rușine și indig
(n)are - buzele se iubesc
și ele se unesc - ceva familiar
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
O, tu, femeie, înger blând,
Care ai coborât din cer,
Tu ești un dulce gând, un mister.
O, femeie, gura ta e dulce ca mierea de albină
Ești o floare de nu-mă-uita,
Ești al sufletului lumină.
De-a pururea ești slăvită,
O, tu ființă nemuritoare,
Ești o dulce ispită în lumea care moare.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce floare...
"Ce floare răsare din sânge"
Mă întrebă o floare
Plecând capul am plecat mai departe
Pe inimă se puse o albină de gând
Culegând polen de bătaie
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O rază printre frunze
Frunzele murmură cântece uitate,
dar florile mai ascultă ecourile
și pun peste nimicul absolutului
miresmele ascunse printre petale.
Nuferi atinși de valurile solare
împart culori cu lumini adiascente
și trimit spre ramuri zâmbetele calde
care mângâie gingășia florilor.
Coruri anonime mai aduc suspine
peste jalea pe care o au comoară
și își consolează visele neclare
cu florile uitate-n singurătate.
Numai un trifoi ne trezea din dilemă
și când am încercat să-i aflu secretul,
o albină oprea aripile pe-o floare,
dorind o rază ascunsă printre frunze.
poezie de Constantin Rusu (mai 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există singurătate
Nu există singurătate acolo unde un om
sapă sau fluieră sau își spală mâinile.
Nu există singurătate acolo unde un arbor
își clatină frunzele. Acolo unde o albină
găsește o floare și se oprește,
acolo unde un pârâu oglindește o stea,
acolo unde - cu buze sfinte ținându-se de pieptul
mamei sale -
doarme un prunc, nu există singurătate.
poezie de Nikiforos Vrettakos din Odele Mării Egee (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hărnicuța de albină
Hărnicuța de albină,
Cu aripioare de lumină,
Strânge darul florilor
Aurul staminelor.
Hoinărind din floare în floare,
Săruta pe fiecare
Și-și trăiește pașnic viața
Harnică de dimineața.
Prin suspinul vântului,
Prin cântul pământului.
Natura Mamă o întreabă:
- Nu ți se urăște, dragă?
- Nu, măicuța mea natură,
Căci strâng dulcea băutură
Din potirul florilor
Și îl dau oamenilor.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cu floare de salcâmi și de castani
Se scutură, iubitule, salcâmii,
Parcă a nins, în plină luna mai,
Înfloriți toți irișii,
De ninsoarea asta par surprinși.
Fluturii de întristare, stau ascunși.
A plouat, s-au scuturat
Salcâmii de a lor floare,
Lacrimi albe de ninsoare,
Iasomia și socul
Și ele și-au găsit sorocul,
Albinele își caută norocul,
În plină lună a lui mai.
Ce primăvară șugubeață,
Când totu-i verde
Și pornit la viață,
A nins, iubitule,
Cu floarea de salcâmi,
În plină lună mai!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară până departe, ploaia s-a oprit (fragment)
Primăvară până departe, ploaia s-a oprit pe lacul de la vest este plăcut.
O sută de ierburi se întrec în frumusețe,
Fluturi în dezordine, bâzâit de albine,
O zi clară și caldă îndeamnă bobocii să dea în floare.
Vâsle între nuferi, o barcă pictată mișându-se molcom.
Parcă se vede un grup de iele
Lumina se reflectă în unduirile apei,
Vânturi înalte trec melodioase peste ape întinse.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Peste tot se încălzește,
Ramurile înverzesc,
In grădini ies floricele,
Multe, la soare zâmbesc.
Albine și-alte insecte
Vesele, în zbor roiesc,
Apar și multe păsărele,
Rândunici, ce ciripesc...
Anotimpul veseliei!
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mămica, mierea prelucrează (poezie pentru copii)
Mămica, mierea prelucrează
Și mierea ei este gustoasă;
Copilul ei, încă visează
Și crește măricel în casă.
Ca o albină silitoare
Este mămica mea frumoasă;
Iar eu, nectarul ei din floare
Adus și prelucrat în casă.
Dacă n-ar fi a mea mămică...
Nu aș avea nici vis, nici casă;
Și aș rămâne foarte mică
Și nici la chip... n-aș fi frumoasă.
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre albine și flori, adresa este: