Poezii despre albine și lumină, pagina 3
Întoarcere
Ma-ntorn acasă încărcat
Ca o albină,
De soare mult ce-am adunat
Pe dealuri de lumină.
În ochi port pulbere de soare
Și-n gene,
Am strâns polen mărunt de zare
Ca-n lungi antene.
Și ca un zbor privirea mea
Pluti pe zare;
Gândirea nu-mi mai pare grea,
Nu mă mai doare.
Mă-ntorn acuma obosit
Pe-aleie de tei.
Port tot pământul nesfârșit
În ochii mei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenesc mâinile
de la floarea ce întrece toate luminile și toată căldura
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când cealaltă jumătate de timp
ține fruntea zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șnur de mărțișor
Ce ai putea spune, gânduri înfloriră,
Primăvara-n curte șade dezbrăcată
Și-n lumina caldă... fluturii se miră,
De culoarea vieții în destin brodată.
Te-nfășoară vântul, iarba-i înverzită,
Roiuri de albine... visele-ți trezesc,
Norii se destramă-n clipa risipită
Și-n răcoarea dulce... aburii plutesc
Soarele aruncă raze-nspre dorintă,
Dându-ne de veste că e plin de dor,
Timpul împletește c-o anume știință
Magica iubire-n șnur... de mărțișor
Se apleacă cerul dincolo de zare,
Aripi de mătase, dezgolesc plăceri,
Buzele-s topite.... într-o sărutare
Tălmăcind fierbinte clipa de tăceri
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenesc mâinile
de la floarea ce întrece toate luminile și toată căldura
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când cealaltă jumătate de timp
ține fruntea zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Polenul Luminii
Când va curge polenul Luminii
în lacrima albastră a
dezmierdării
albinele vor smulge pajistea
transformînd verdele
în scoarță de copac
apoi o așează pe un fluture mov
ducând iubirea Luminii
pe tărâmul arhitectului
necunoscut
simțit, iubit și totuși nevăzut;
vorbe goale se preling
în inima curcubeului
rănind culorile astrale
ce se înalță-n pânzele cerului
creând poteci pentru libelulă,
ce smulge seva dorinței.
ajunge poporul uimirea
ajunge Lumina poporul
formând hora împlinirii,
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lingurița mușcă
taie prăjitura cu iubire
de ciocolată o face
duci la gură delicat
parcă ai împleti o cunună
de flori îți lunecă din linguriță
pe buze în gură și nu-ți pasă
dacă are prea mult zahăr
beția de arome pune stăpânire
pe creier și te simți
ca o albină nebună
sorbind nectar dintr-o floare
de lotus
aproape încerci un cântec
zadarnic privești lingura goală
îngândurat la lumina stelelor
te întrebi dacă glicemia n-a crescut?
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de lumină
Cristal ți-e trupul în vârtej de fuste
și ochii-ți sunt ferestrele spre mine;
mi-e gândul stors ca floarea de albine,
când literele te-nvelesc, robuste,
cu rouă-albastră. Dezmierdări puține
sunt și vor fi - ce încercari înguste
să-ți miște fruntea din aride cruste
ori chipul pal să-l urce-n opaline
contururi. Tu, întemnițat odor
în universul lumilor barbare,
mai șterge-mi rana pân' o fi să mor
în lupte-adânci. Îți cer, în gând, iertare
că n-am solide aripi de condor,
să-nalț iubirea dincolo de soare.
sonet de Ionuț Popa (16 februarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul ne poartă pe umăr
Pământul ne poartă pe umăr.
Ce ușori suntem!... Libelule.
Albinele harnice sunt sătule,
Stupii de zumzet n-apuc să-i mai număr.
Cu must nou umplem ulciorul lunii
După ce bem vinul tare și vechi.
În grădini și-au prins la urechi
Albi zurgălăi zarzării, prunii.
Visul cârtiței e să-și sape o groapă,
Calul doar în vis și în basm zboară.
Nu-ți potolești setea a doua oară
Cu același căuș de apă.
Iubim pașii de fier ai veacului.
Înflorim cerul cu stele și steaguri.
Cu mâinile noastre turnăm în faguri
Dulcea miere a viitorului.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Cântec șoptit (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să fiu
Aș vrea să fiu un sfeșnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veșnic...
Aș vrea să mă visezi!
Aș vrea să fiu o stea
Pe care o privești,
Întreaga viața ta
Aș vre să mă iubești.
Aș vrea să fiu ape
Care tu le bei,
Aș vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.
Aș vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să nu-mi continui zborul
Din pragul lumii reci.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii (februarie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul știe!
"Cumva" bunelul meu așa îmi spune!
"Când stelele sclipesc și-apare noua lună,
E timpul magic (crede-mă, pe bune!)
Și poți pătrunde pe tărâm de zână!
Dar nu e bună luna arămie
Și nici n-ajunge numai că e nouă!
Ea trebuie albastră ca să fie,
Ca raza zânei să străluce-n rouă!
Și-atunci, cu ochii scormonind lumina,
N-ai cum rata-n a piersicului floare
Un pui plăpând de zână, cât albina
Cam cum era 'nainte de a crește mare!"
poezie pentru copii de Evaleen Stein, traducere de Andrei Gădălean
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre albine și lumină, adresa este: