Poezii despre albine și visare, pagina 3
A-mbătrânit Sisif
A-mbătrânit Sisif, se pare
Că pietroiul lui e drob de sare...
Îl pune, pentru gust, în mămăligă
Și-n visul lui doar visurile strigă...
Nu mai văd zarea, văd un mușuroi
De cârtița-necată în valuri de noroi...
Văd albinele cu aripile-n zbor ciuntite
De dulcele vieților în miere pritocite...
Văd mămăliga, soare copt în vatră,
Gura pământului ce mușcă și chiar latră...
Veniți la bulzul vieții în care-am pus lumină,
Hrăniți-vă sub crucea lui divină...
Îmbătrânirea vine pe furiș oricând
Și lasă pietre albe ca semne pe pământ...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Razele iubirii
O lumânare crudă, înfiptă într-o floare,
Visează peste creștet lumini îmbietoare...
O albină aleargă din fulger să-i aducă
Arderea măreață din ulei de nucă...
Lacrima de ceară coboară spre pământ,
Pe-obrazul bătrâneții e tinerețea-n vânt...
Flacăra trecută visează, vrea să ardă,
Lumânarea-i plină cu lacrimi de zăpadă...
Bradul se închină la steaua dintre sfinți,
Razele iubiri-i cu dragostea în dinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visăm că alergăm
Visăm că alergăm cu flăcări
Întinse pe flori cu petale
Colorate cu cenușa
Păsărilor călătoare.
Visăm c-ajungem în câmpia
Încercuită cu lumină
În care sufletul renaște
Într-o aripă de albină.
Visăm că fuga ni-i calvarul
Căzută-n calea nemuririi,
Dar amândoi punem în rame
Cuvinte stinse în iubire.
Visăm că suntem o poveste
Și alergăm, și ne iubim,
Și steaua ta pe cer aleargă
Așa încât nu ne-ntâlnim!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie amară
când frunzele cad sufletul mă doare
mi-au fremătat la geam povești sublime
nu vreau să se îngroape ore de încântare
doar arborii visării știu să mă anime.
sufăr când se dezbracă timpul de splendori
când florile se veștejesc și mor
când cocorii veseliei pleacă migratori
departe, căci toamna aduce nor după nor.
toamna aduce ceață, bruma care dezbină
poiene de vise le aruncă în moarte
fluturii pier ca orice zumzet de albină
se stinge frenezia vremea amărăciuni împarte.
pe cerul meu tomnatic zboară o columbină
s-a lipit de glie și nu pleacă departe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de mamă, dor de țară
Am plecat demult afară
Ca un cântec de chitară
Sub un cer rotund de seară
Cu fiori de primăvară.
N-am plecat ca marea-n spume
Către maluri cu renume,
Am plecat să-mi fac un nume
Într-un colț frumos din lume
M-am trezit ca o albină
Printre trântori în stupină,
Eu muncesc pe-orice colină
Pân' mă poticnesc în tină.
Ei sunt precum o furtună,
Nu le pot cânta în strună
Chiar dacă nu-mi dau arvună
Zi de zi, lună de lună.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișor
-Cum să-ți spun, măi Nicușor,
Să nu par... interesată?
Acuma, de Mărțișor
Ce-ai de gând să iei la fată?
Vreo bijuterie fină?
Ori un parfum franțuzesc?
Dorești să mă scoți la cină?
Spune, să mă pregătesc!
Gata, știu! Pantofii-aceia,
Marca "Cristi Lubotin",
Îmi cam surâde ideea,
Pe piciorul meu fix vin.
Ar mai merge și-o gentuță,
Cu mai văd pe la Teve...
Uite cum dau din genuță,
Ia-mi-o p-aia cu "Leve".
[...] Citește tot
pamflet de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si totusi vine toamna
E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.
In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Aș vrea să fiu
Aș vrea să fiu un sfeșnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veșnic...
Aș vrea să mă visezi!
Aș vrea să fiu o stea
Pe care o privești,
Întreaga viața ta
Aș vre să mă iubești.
Aș vrea să fiu ape
Care tu le bei,
Aș vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.
Aș vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să nu-mi continui zborul
Din pragul lumii reci.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii (februarie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
De șaptezeci de ori câte șapte
îl vedeam din depărtare în spectacolele de stradă cum treceam
grăbită spre grădinile suspendate ale Semiramidei
îi aruncam cu praștia genelor
așchii de vis de la distanța celor
câțiva ani de cenușă care se tot așezaseră
aripi de albine frânte pe umerii mei
auzeam vocea lui zdrobită de muchiile de bronz ale Ereborului
și poteci de lumină mă străbăteau
niciodată nu m-am apropiat mai mult decât
o palmă de pământ de pădure de inima lui
și-atât cât să-i simt mirosul poeziei
se revărsa ca lava din Santa Maria mai mult binecuvântând
decât ucigând rizomii de ferigă din palmele celor din jur
într-o zi m-am hotărât să las
fuga de mine însămi la o parte și să-mi dezrădăcinez ochii
să-i prind de coapsa lui
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Meravei (27 februarie 2018)
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am reușit
Ne-am regăsit am povestit
Vedeam aceleași raze de soare
Fiecare prin viață am călătorit
Viața a avut cu noi răbdare
Un răsărit ne-a dat puterea
Împreună până la sfârșit
În asfințit o liniște ca pulberea
Se-mprăștie ajunge-n zenit
Între cer si pământul reavăn
Zumzet de albine s-a iscat
Un ecou răsună zdravăn
Pe dealuri fluturi au zburat
Sunt visele ce prind viață
In diminețile cu răsărit
Plutesc pe raze de speranță
Strigăt al valurilor am reușit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre albine și visare, adresa este: