apă şi viaţă

Când vine vremea

Te-nneacă râul cu ape-nvolburate?
Te-nghite timpul în secunde?
Voi face şes din apele inunde
S-opresc pendula-n loc, nu se mai poate.

Cînd vine vremea, fără de zăbavă
Schimbi mierea vieţii pe-a morţii grea otravă.

poezie de Mihail Mataringa (23 noiembrie 1986)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea Soarelui

Mă-ntorc acum spre viitor cu faţa.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Şi oamenii îmi sunt şi mai aproape
Şi parcă m-a luat de mână, viaţa.

Eu secolului meu i-aud povaţa;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca faţa unei ape
Când soarele răsare, dimineaţa.
(...)

poezie celebră de Demostene Botez din volumul Floarea Soarelui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Mă uit la viaţa mea cum îmi socoteşte întâmplările
Două plus trei, aici am uitat să trăiesc una
Şi gândul meu ce coace tardiv
Îndrăzneşte să le-apuce cu mâna
Să le bage înapoi de unde-au venit

Ca-ntr-un canal secat
Stau şi umplu cu lut
Găuri mari, pe unde-ar putea să vină
Apa

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezicere

Pe ţărm secret şi alb
ca porumba cea penată,
la prânz ne-am însetat:
apa era sărată.

În acel pal nisip
numele ei l-am scris;
trecu a mării briză
şi scrisul l-a dezis.

Cu cât elan, ce zbateri,
cât patos, ce fervoare,
viaţa ne-am dus: eroare!
Deci viaţa ne-am schimbat.

poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poeme de dragoste, traducere de Grete Tartler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele şi vinul alb

Cât trăieşte, până crapă,
Peştele înoată-n apă;
Când îl frigem, cu temei,
El înoată în ulei;
Iar la masă, vă previn,
Cel mai bine-înoată-n vin.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (13 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa vorbirii

Câteodată însuşi cuvântul se împietreşte
în timp ce timpul împietreşte.
Câteodată ţi se face dor
de visul cu stele al altcuiva.
Când un adolescent sărută o adolescentă
scuipă-ţi ochii cu care-i vezi
şi răsare-ţi inima
şi umple-ţi-o cu viaţa altora
cum soarele umple întunericul
cu lumină.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te...

La mine-n suflet sunt fântâni adânci
Şi ape reci, venite dintre munţi,
Eu te iubesc cu ochii mei cărunţi
Şi cu tăcerea şoaptelor din stânci.
Şi nu-mi ajung aceste nopţi sumare
Nici clipele trăite pe pământ,
Să-ţi pot rosti tăcerile din gând
Să-ţi pot deschide zâmbetul c-o floare.

poezie de Adrian Abrudan (2013)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinozaurii – poem diamant

În
Era Mezozoică
au trăit dinozaurii,
creaturi mari şi fioroase
în apă, aer şi pe
uscat, dar asteroidul ucigaş
a adus extincţia
în lumea
lor...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu

Dumnezeu e-aşa de mare!
E pământ şi este soare.
Este cerul plin cu stele,
Având luna printre ele.
Stăpâneşte Universul
Şi la toate le dă mersul.
Este apa, este vântul,
Este credinţa, e Sfântul.
Dumnezeu este în toate.
Este viaţă, este moarte.

poezie de Dumitru Delcă (21 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi patria

Eu sunt soldatul ce-i duce
raniţa în spate;
îi dă din pâinea lui neagră
şi din bidonul cu apă;
şi nu-i permite să cadă
nici când
viaţa e o grenadă
scormonind în noi ca-n pământ.

poezie de Arthur Porumboiu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!