ateism şi moarte

Poetul (2)

sunt străinul aprig rătăcit în vers
nu am masă, casă, alt drum am ales
cel dintâi plecat rătăcind pe drum
sprijineam o cruce, un gând, un nebun

se scurgea privirea vremurilor tulburi
şi bătând la poartă, nu se deschidea
unor bieti poeţi, se purtau tot singuri,,
literelor goale, moartea le gasea

aruncau o pâine şi-o speranţă chioară
dar cine eşti tu.. Păcatele-ţi spală
călcând pe cuvinte, plânset de vioară,
au plecat prin ţară cu o geantă goală

doar poetul trist à rămas de veghe
zidind amintiri sub paşii tociţi
sub copacul ars, pe o cruce veche
sus pe dealul morţii, de-un cui agăţat

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celular

E drept că azi e necesar
Ca fiecare,-n orice loc,
La lucru,-n gară, la talcioc,
De e şomer, milionar,
Aiurea chiar, fără vreun scop,
În China, Peru sau Maroc,
Să aibe-un celular,

Fi'n'că ştiinţa ne-a adus
În ritmul ce evoluăm
Acolo-ncât nu ne mirăm,
Din răsărit până-n apus,
Chiar de plătim de ne uscăm,
Cu Polul Nord să discutăm
Şi chiar un pic mai sus...

Că, frunzărind ziaru' local,
Găsesc... să-l ierte Dumnezeu (!)
Pe cel mai bun amic al meu
Ce–l doar văzui marţi, la Predeal...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dihorii atei

Le-au secătuit, vai, fântânile firii
Şi şi-au pierdut frânele timpului,
Nu-i mai salvează nici zeii Olimpului
Şi, pe-nserate, mor toţi trandafirii...

Nicio piedică în calea rostogolirii –
Aşa îşi macină, sonor, substanţa vieţii,
Iar fărădelegile lor – esenţă a ceţii –
Le-azvârle azurul în zborul muririi.

Lipsa lor de umanitate-i eternă,
Au rămas singuri, fără Dumnezeu,
Şi-au pierdut lăuntrul - rămaşi fără Eu,
Li-i lumea străină şi pururea ternă.

Studiind geografia gândului lor,
Fulgerat vei rămâne, sfărmat în frânturi,
Fiece verb spus de ei, printre fluierături,
Se va stinge centrifugal într-un nor!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezlănţuire

Păcat să moară oameni în război;
Dar mai păcat să moară-n timp de pace!
A dat în clocot ura dintre noi
Şi terfelim frumosul prin băltoace.

Urâm părinţii; ei urăsc pe fii,
Toţi suferim de-o gravă gelozie,
Ni-s ochii tulburi, au priviri pustii;
Trăim o generală amnezie!

Ni-i vorba fadă, ni-i cuvântul greu
Şi suferă mutaţii de o vreme,
Ne-om pierde-ncet şi sufletul ateu;
Pe limbă ne-au crescut şi spini şi semne.

De-atâta ură vom pieri curând;
Fiinţa omenească va dispare.
Ne-am pus implant în creier şi în gând,
În ADN –uri, baterii solare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sine alambicat

Motto:

Te reclădesc dintre priviri,
Te văd cum stai şi cum te miri...
Aceea pe care o pierzi,
Este aceeaşi ce-o visezi.

Potecile goale pe unde tălpile-au umblat,
Mă strigă înspre ele printr-un sunet plat
Trezindu-mă din prag de vise, ajunsă
În gerul unei realităţi pătrunsă.

Viitor de stele, de trecut prezent,
Într-a mea viaţă, fost mult timp absent...
Ce n-aş căuta să fiu în al meu rost...!
De unde n-am plecat, dar nici nu am fost.

Ajung acasă şi mă ascund în gând,
Versul se fărâmă în rând după rând...
Atât mă strânge focul care îmi dă lacrimi,

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii, Doamne, bun!

Români adevăraţi, la noi în ţară
Ne-au pus străinii jugul pe grumaz
Şi ne-am făcut în lume de ocară,
Uitând c-am fost cândva popor viteaz.

Ne-au confiscat ce-am dobândit cu sânge,
Istoria şi trupul ţării mici,
Iar graiul nostru suferă şi plânge,
Când e vorbit de nişte venetici.

Ne-au interzis şi sfinţii-n calendare,
Să fim atei şi să ne pierdem seva,
Căci spiritul ar vrea să ni-l omoare,
Să nu mai ştim de Sfânta Parascheva.

Iar pe alt sfânt, care ne-a fost aproape,
Dimitrie cel Nou din Bucureşti,
Ar vrea-n uitare-adâncă să-l îngroape,
Ca şi pe feţele bisericeşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (11 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

sunt străinul rătăcit în vers
nu am masă, casă, alt drum am ales
cel dintâi plecat rătăcind pe drum
sprijineam o cruce, un gând, un nebun
se scurgea privirea vremurilor tulburi
şi bătând la poartă nu se deschidea
mi-aruncau o pâine şi-o speranţă chioară
dar cine eşti tu.. păcatele-ţi spală
călcând pe cuvinte, ţipăt de vioară
au plecat prin ţară cu o tolbă goală
trist, àm rămas de veghe
zidind amintiri sub halatul alb
sub copacul ars, pe o cruce veche
sus pe dealul morţii de-un cui agăţat
a rămas cuvântul, plătisem păcatul
am crezut în oameni, azi miros vecia
cerul era liber, ei... nişte derbedei
mai scriam un vers se citea urgia
un străin la nunta unor crunţi atei
mi-era dor de acasă, dor de ţara arsă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi cu Dumnezeu

Geme omenirea de boală şi durere,
Suflete se nasc doar pentru-a muri...
Veşnicia lumii nu are putere
Să ceară încă-o zi pentru-a stăpâni.

Tot în jur se plânge... fiinţe în robii.
Nu ajung lacrimi să îi plâng;
Spirite în ură zac în pribegii
Ochiul drept se frânge... râde ochiul stâng.

Peste tot, copii născuţi dintre poveri
Şi părinţi ce n-au iubit Lumina...
Strămoşii ce dorm şi-au lăsat averi
Ca alţii pe pământ să le poarte vina.

Neputinţe vin ca ploile nebune
Şi nu este om să le oprească.
Mâinile se strâng şi vor să se adune
Ca ultima speranţă să tot crească.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce i-am poruncit lui Dumnezeu

Se jefuiesc stele pe cer
Ca-ntr-o ţiganiadă falsă
Şi din ciocanul meu de ger
Cioplesc icoana ta întoarsă.

Au adormit lalele negre
Pe o scriptură fără zei
Şi un diavol stă de veghe
La întâlniri cu farisei.

Păcatul meu, întins pe toţi,
Mă arde ca o moarte vie;
În tine sunt şi-ai să mă scoţi
Şi-apoi să mă redai tot mie!

Mi-e teamă că dintr-o aripă
O să ajung subit ateu,
Căci clipa nu mai este clipă
Cu mine şi cu Dumnezeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens unic

Te duci tinereţe aşa cum e scris
În legea nescrisă din gena ştiinţei
Şi-al punctul cosmic din care ai descins,
O clipă din vecii de veci ai fiinţei.

Retina păstrează-n memorie vii,
Plăcute imagini fugare surprinse,
Cu forme de viaţă pe care le ţii,
Suportul de umbră luminii aprinse.

Creatorii de sfere cu glasul divin
Te cheamă la Cer să înduri absolutul,
Dezleagă botezul cu pâine şi vin,
Legând cununiile apei cu lutul.

Atom cercetează atomul pereche,
Nuclee vibrează alături perfect
Şi cauza nouă pe cauza veche,
Perfect suprapusă devine efect.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!