batjocură

Evgheni Oneghin - XIX

De ce? Aşa! Ca să-mi reteze
Pustiul negrului coşmar,
Să-mi stâmpăr –spun în paranteze -
Revolta-n sufletul amar:
Că nu-i batjocură sfruntată
Şi clevetire deşănţată
Cu care pleava lumii-nalte –
Prin calomnii să nu te-asalte!
Şi nu e josnică bârfeala,
Sau epigrama de nimic,
Pe care bunul tau amic
Să n-o repete... din greşeală,
În nobila-i societate:
Căci te iubeşte... ca pe-un frate!...

poezie clasică de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de drum

Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creştea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.

Înstrăinată-ntr-o mulţime
De ierburi şide grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.

Sub vântul ce trecea zburdalnic
Ea s-apleca tot spre pământ,
Precum o floare gânditoare
Ce plânge lângă un mormânt.

Nu ştiu de ce atras spre dânsa,
Apropiindu-mă încet,
Am cugetat adânc atuncea
La sufletul unui poet!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, România...

Oh, România mea scindată,
Te lasă hoţii-aceştia fără puls,
Te-mpleticeşti ca o drogată
Şi încă nu le este de-ajuns!

Te-au terfelit de două mii de ani,
Pe rând, tătarii, turcii, hunii
Şi le-ai zâmbit infamilor golani,
Iar azi te-njosesc, din nou, nebunii.

Bogată şi fecioară ai fost,
Dar inamicii încă te-au pândit
Şi-ai îndurat, fără vreun rost,
Destinul inuman de osândit.

Oh, România mea frumoasă,
Batjocorită de jivine,
Recheamă-ne pe toţi acasă,
Să te refacem din ruine!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Curtea cu juri

Sunt expulzatul vechilor pagode,
Fiindcă-am râs uşor la liturghie;
Cei vechi îmi spun: "Ce ţi-a venit şi ţie,
Să nu respecţi lecturile din ode?"

În bancă-ascult: lectura, dintr-un cod e,
Şi magistratu-n robă cum mai ştie
S-arunce-ochiade doamnei, ce, nurlie,
Şi-arată sânii-mpodobiţi: geode.

Şi ce de lume strânsă-aici, în sală,
Bărbaţi ce totul ştiu, n-au tigva goală.
Iar genul feminin, o, nu lipseşte.

Ca un poet batjocorit, damnat,
Acum mă voi lăsa decapitat,
Cum publica opinie doreşte.

poezie clasică de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistematizare

S-a furat un munte
era aici aseară
locul l-aţi arat
şi-aţi pus secară

l-aţi furat
cu păduri şi ciobani
n-au mai rămas decât
trei bolovani

bandiţi tâlhari borfaşi mişei
vă bateţi joc de munţii mei
sigur l-aţi cărat în valea mută
să-l vindeţi pe valută

la noapte
îl veţi zidi înapoi
cu cetină mesteceni şi oi
vulturi şi zăpadă pe frunte

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru iertarea păcatelor

Ştiu că-s vinovat, Părinte...
Ştiu că vina mea e mare -
Vină fără de iertare;
Că-mi bat joc de cele sfinte
Şi nesocotesc Scriptura
Când păcătuiesc de-a rândul
Şi cu fapta,
Şi cu gândul,
Şi cu ochii,
Şi cu gura...

Ştiu că-s vinovat, Părinte...
Dar cu mult mai vinovat
Este-acela care minte!...

Eu nu mint -
Eu sunt ca Tine!...
Nu ştiu dacă-i rău sau bine,
Dar nu cer să fiu iertat,
Fiindcă Tu trăieşti în mine -

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 12 (decembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţ şi cerşetor

Eu sunt un cerşetor rămas în zdrenţe
Şi el mă scuipă, cum şi tu mă minţi,
Dar, vai, azvârle-aceste aparenţe
Şi iată-mă strălucitor ca prinţ.

Nu te uita la mine cu-ndoială,
Eu la nevoie aş putea să mor,
Dar tu să sti, privirile te-nşeală
Când ma consideri simplu cerşetor.

Eu sunt un prinţ ce joacă roluri multe,
De cerşetori, de panglicari, de hoţi,
Surâd şi eu spre desele insulte
Şi vă-nţeleg şi vă iubesc pe toţi.

Dar nu uitaţi că eu sunt ca o lege
Menită să vă facă fraţi din fraţi,
Să vă puteţi cu toţii înţelege,
Eu vin oriunde nu vă aşteptaţi.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 4

Mândreţe de bărbat, de ce îţi iroseşti
Această frumuseţe moştenită?
Natura-ţi împrumută, nu-ţi dă fiindcă cerşeşti,
Şi doar cel care dă-napoi profită.
Şi-atunci, frumos avar, de ce batjocoreşti
Acest belşug ce ţi s-a dat din plin?
Orgolios zaraf, şi de ce cheltuieşti
O sumă mare, dar trăind meschin?
Şi nu e un secret, când ştii numai de tine
Pe eu-l tău ascuns îl vei trăda,
Iar când natura te va lua la sine
Tu ce justificare îi vei da?

Căci frumuseţii-n groapă-i faci sălaş
În loc s-o moştenească un urmaş.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portretele

Pe masa mea am trei portrete,
Ce le privesc ades, când scriu.
Imagini, care-mi spun discrete
Ce-am fost, ce sunt şi ce-o să fiu.

Întâiul, rupt şi plin de pete,
Lipit de mult pe mucava,
M-arată un copil cu plete
Aşa precum am fost cândva.

Al doilea - ce mai podoabă!
Batjocorit şi el de fum,
M-arată trist, cu faţa slabă,
Bătrân, aşa cum sunt acum.

Iar cel din urmă e un craniu
Răpit odihnei din sicriu.
O hârcă, ce-mi arată straniu
Portretul meu: cum o să fiu...

poezie clasică de Radu D. Rosetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonia

Oamenii care-au făcut ţara scum
Nu aveau pielea frumos tatuată,
Ci au purtat mândri un costum,
Un zâmbet fals... şi o cravată.

De ani de zile predomină sărăcia
Suntem ai nimănui, morţi de foame.
Ei doar şi-au bătut joc de România,
Au alungat peste hotare sute de mame.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 februarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!