Poezii despre boi și timp, pagina 3
Nu am timp...
De te-aș întreba ce faci, ai spune: -"Lasă-mă-n pace!"
Nu am timp de tine, nici de alții!
Urlă dracii din tine, după ce ești sunat inopinant
Apoi nu vreau să descifrez destine
Boii pleacă odată cu jugul
Eu am plecat odată cu primul cuvânt greșit
Eu am plecat, odată ce cu neumila prezență
Mi-ai ucis toate visurile, toate speranțele într-o lume frumoasă
Ea, fiica mea nu mă va părăsi niciodată.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi vrem bacșiș!
Ascult-aici, bulgar spurcat,
Să nu-ți mai râzi de noi fățiș!
În schimb de tot ce folosiși
C-am stat cu brațele cruciș
Cât timp tu-n lupt-ai asudat,
Noi vrem bacșiș!
Din lenea noastră-ai tras folos
Când în păgâni, căzând furiș
Urcași al Sorții greu suiș
Și atunci când vrem și noi un os
Ne arunci călcâiele în dos?
Noi vrem bacșiș!
Vor ști străinii toți de noi,
Că-s sfinte cele ce-auziși:
Ținem la datină morțiș!
Răbdăm ocări de orice soi,
Chiar ham de cal și jug de boi,
Dar vrem bacșiș!
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Zeletin din Din țara măgarilor. Însemnări (1916)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua de la Betleem
Pe timp friguros, în locuri mai mult cu arșița date
decât cu frigul, cu reliefuri late decât înalte
născut a fost Pruncul în grotă, lumea pentru-a salva.
Ningea cum doar în pustiu iarna poate ninsoarea a da.
Lui totu-i părea uriaș: sânul Mamei, galbenul abur fugar
Din nările boilor, acei trei crai Baltazar, Gaspar,
Melchior cu darul lui fiecare încoace adus.
El era doar un punct. Și punct era Steaua de sus.
Atentă, fără clipire dintre nourii rari și mărunți
La Pruncul din iesle din depărtarea de peste munți
Și-a Universului parte ce nu poate fi calculată
În peșteră Steaua căta. Și era Ea privirea de Tată.
poezie de Iosif Aleksandrovici Brodsk (24 mai 1987)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare
Mă-ntrebi ce fac?...
Ce vrei să fac
Mai mult decât s-aștept... să tac...
Să casc... să dorm și... să visez
Pe fondul roz al unei vechi Ghiordez,
Pe care câteodată șade
Și blonda mea Scheherazade...
Fac ce-am făcut și ieri
Și totdeauna -
Mă bat cu vântul și mă cert cu luna...
Din când în când mă urc pe deal, spre soare,
Să mă-ntregesc cu globul lui fierbinte -
O veche și unică sărbătoare
Ce-o prăznuiesc de patruzeci de ani...
Cu Oltul, însă, nu mai stau de vorbă,
Că-i monoton și mărginit la minte,
Și nu știe să curgă decât spre Drăgășani...
Fac pe Narcis în apa din fântână,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Ideea europeană, VI, nr. 147 (22 iunie 1924)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soacra lui Ștefan Cel Mare
Pe o strada îngustă
Într-un bloc decent
Unde bate vântu și-i pe jos curent
Tânăra soție
Plânge și suspină
Că-i oprită apa și nu e lumină
Și că la serviciu soțul ei iubit
A plecat la 10 și n-a mai venit
Orologii sună noaptea jumătate
Jos în bloc la ușă, oare cine bate?
Eu sunt mama soacră, sunt făcut covrig
Vin de la serviciu și sunt mort de frig,
Tânăra nevastă fuge să-i deschidă
Dusă în balcon, mama soacră strigă
Ora e târzie ești un derbedeu
Unde ți-e chenzina?
Nu-ți sunt soacră eu
Ce sunt eu de vină
Dacă soarta-i crudă
Și-am muncit ca boul cu 50%
[...] Citește tot
parodie de Autor necunoscut
Adăugat de A. Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-e sufletul ...
De suflet îti atârnă cerceii ca de boltă,
Ții în verigi și luna și soarele și norii.
Tresari din tot azurul când l-au atins cocorii,
Și stelele din spice adie ca o holdă.
Ți-e sufletul ca marea, în crunta ei putere.
Se zbat corăbii negre, furtuni și morți crăiești,
În miturile groase dorm umbre și mistere,
Ca-n fundurile lumii ascunse prin povești.
Ți-e sufletul ca brazda, ca grâul și renaște,
Plugarul și sudoarea de sânge, boul, plugul,
Nădejdea arăturii bogate către Paste,
Și ploaia-nviorată și nouă și belșugul.
Ți-e sufletul ca floarea duminicii sonore,
Mireasma de lumină și leacul fericit.
Otrăvurile-ascunse în ierburi ți-l ucid.
Dar sufletul ți-e încă și mai presus de toate,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de toamnă
Oaspeții caselor noastre, cocostârci și rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ș-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cucoare, înșirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.
Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită,
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, și de crengi se deslipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.
Din tuspatru părți a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.
Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare!
Vântul șuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rănchează, cânii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc.
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boul gelos
Pe un imaș de pe câmpie,
Păștea văcuța cea nurlie;
Un bou, ce-n taină o iubea,
A lui să fie își dorea.
Văcuța, harnică, frumosă,
Cuminte, blândă și lăptoasă,
E lucru lesne de-nțeles
C-a fost de mulți curtată des
Deci, de la sine se-nțelege
Că ea avea de unde-alege.
Și, așteptând un tip distins,
Angro, văcuța a respins
Catâri, buhai și armăsari,
Considerându-i prea... măgari
Dar timpul trece - nu-i de șagă-
Deci trebuia un soț s-aleagă
Și tare-i greu de înțeles
Că ea chiar boul l-a ales;
Un dobitoc ciufut, scorțos
[...] Citește tot
fabulă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tricolorul
Albastru, române, ți-e steagul,
Dar știi tu de ce? Să te-nvăț.
Albastru-nsemnează ciocoii,
Și tot ce-ți aduni tu cu boii
Din mila căldurii și-a ploii
Al lor e, și-acum și de-a pururi,
Și-al tău, cerșetorule, un băț.
Dar rabdă, c-o fac din iubire:
Să tem că te duce-n pierire
Belșugul prin trai cu răsfăț.
Și galben, române, ți-e steagul.
Iar galbenul spune de voi,
De cei de la pluguri, țăranii,
Voi galbeni de foame sărmanii,
De boli purtate cu anii
La scară, și dracul vă ducă!
Stăpânii au scumpe nevoi:
Va banque și dineuri și păsuri
Și-amante cu cai și mătăsuri,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi vezi...
- "Câte fete mândre-n sat
Toate țin cu tine" -
Zic și eu! Și nu-i păcat,
Ele știu mai bine.
Când încep și eu să joc
Intră junghiu-n fete
Și s-opresc drumeții-n loc:
- "Ăsta-i joc, băiete!"
Voi săriți ca un ileu,
Ici e șes, ici groapă -
Apoi vezi! Frumoasa, eu,
Voi, pe câte-o schioapă.
Iar la plug de-oi vrea, apoi,
Să mă las pe coarne,
Brazda mea nici patru boi
Nu pot s-o răstoarne.
Eu din umeri scot un car
Până-n dealul mare,
Mut o piatră de hotar...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre boi și timp, adresa este: