cai şi călărie

"Cavaleria" feminină

Vrea omu-n pofta lui firească,
Să se înalţe cât mai sus
Iar cei aleşi doresc nespus,
Votanţii să îi "călărească"
Femeile să se mândrească,
La echitaţie s-au dus
Ca şefe, mândre s-au impus,
Pe armăsari să îi strunească
Nicicând atâţia călăreţi
În glie nu au existat
Şi-n spate-i ducem, "nătăfleţi"
Pun şaua pe structuri de stat
Directoraşi, "băieţi isteţi",
Ori dame, călăreţe-n... pat.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norul

Brusc îngerul gol
a jupuit calul de călăreţ.
Cerul aluneca la vale corăbiile vaporoase
cu oase în locul catargelor.
Frumoase
mai erau secundele tolănite în fân
şi prin cosiţele evaporate
trecea semeţ
un nor bătrân ducându-mâ în spate.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, adevărul şi calea...

Trăim intens o epocă şocantă;
suntem savanţi, şi diavoli, şi cobai,
iar Dumnezeu pe ultima turnantă
ne vrea şi sfinţi, şi călăreţi, şi cai!

Nimic nu mai opreşte lunecarea
pe toboganul marelui desfrâu
când muntele se-amestecă cu marea
şi omenirea nu mai are frâu...

Să ne urcăm în limuzina rece
şi să-nchinăm paharul rubiniu,
că viaţa-i vis şi tot ca visul trece,
iar omul doar o dată este viu!

Clonează, Doamne, înc-o dată cerul
şi dă-ne Nemurirea şi-Adevărul!

sonet de Anton Stanciu (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa

Tropa, tropa, hopa, hopa.
Am plecat prin Europa.
De la mare la ocean.
Călare pe-un cal bălan.

N-am venit la masa voastră.
Ne-am luat hrană de-acasă.
Nu suntem săracii lumii.
Nu vă temeţi sunt românii.

Tropa, tropa, hopa, hopa.
În papuci prin Europa.
Şi călare şi pe jos
Pe-acest continent frumos.

Europa, Europa.
Mama noastră, Europa.
Ne-ai primit la sânul tău.
Noi te vom iubi mereu.

poezie de Alex Vâlcu (17 aprilie 2008)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans de fluturi

Sub nori pufoşi de primăvară
Mâţişorii sălciilor mângâie perdelele.
Draperii din os de broască ţestoasă
Şi veşminte sclipitoare.

Fluturi dinspre vecinii de la răsărit
Se-ndreaptă-n zbor răsfăţat spre-apus.
Astăzi bărbatul cel tânăr s-a întors
Călare pe-un armăsar alb.

poezie de Li He, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

Măi, române, frate dragă,
Ce se întâmplă nu e bine
Trădători de neam şi ţară
Azi au pus şaua pe tine.

Ţi-au băgat zăbala-n gură,
Şi din armăsar ce-ai fost
Ce muşcai din toţi duşmanii
Ai ajuns un biet cal prost.

Şi te plimbă de căpăstru
Unde vor, că eşti molâu
Nu mai ştii ce-i demnitatea
Ai respect doar pentru frâu.

Nu mai zburzi ca altădată
Eşti de nerecunoscut
Priponit stai pe moşie,
Libertatea ţi-ai pierdut.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (16 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul cuvintelor

Plec şi mă întorc.
Urc şi cobor.

Iluzii şi umbre pe un covor.

Zbor şi cădere.
Cer şi pământ.

În mine, totul este cuvânt.

Ştiut, neştiut.
Etern, trecător.

Paşii sunt umbre pe un covor.

Cal, călăreţ... pe un podeţ.
Podeţ peste apă, asteapta să treacă.
Aştept să vină şi calul.

Voi trece prin ger.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Giuşcă din Jocul cuvintelor Editura Emma Cluj Napoca 2016 (2016)
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe malul celălalt al nopţii

parcă stăteam pe un mal înalt de lumină
privind cu nesaţ
caii albi pe care nu i-am avut niciodată
păscând într-un fel de grădină,

erau multe neamuri călare pe nişte îngeri de armăsari,

tata, pe care nu l-am văzut niciodată,
parcă-i făcea mamei semne pe cer
ca să ne mai naştem o dată,
şi-mi spunea,
- vezi fiule, mânzul acesta de inorog
de pe malul celălalt al nopţii?
am să te învăţ cândva să-l încaleci
după ce-ţi vei fi făcut treaba
în lumea oamenilor,
pe care eu nu am avut timp
să o cunosc prea bine.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am suferit tăcerea

Am revenit pe planetă născut dintr-o moarte
A unui despotic rege bătrân,
Cu mâini desperecheate de-atâtea despărţiri
Cu o coroană ruptă şi-nfiptă între tâmple
Cu picuri grei de sânge scurgându-mi pe obraz.

Nu vreau s-adulmec noaptea trăirilor trecute
Nici vreau să duc abisul gândirilor ce-au fost
Pe culmea voastră sfântă de-atâta inocenţă,
Vreau doar să stau la umbra cuvintelor nescrise.

Am suferit tăcerea luminii-n miez de noapte
Am călărit pe caii ce mi i-aţi dat odată
Pe caii care însă nu i-aţi hrănit de-atunci
Iar eu n-aveam nici apă şi nici n-aveam ovăz.

poezie de Christian W. Schenk din Răstignirea ultimului cuvânt (mai 1994)
Adăugat de Constantin Dorin Stancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mâna sub ceafă

Merg pe această cărare
care
duce de la mână la gură.
Ard ciupercile în păduri
forma focului
şi cei ce le culeg
forma culesului
şi cei ce le curăţă
forma curăţatului.
Mai în sus de lumânare
este o cărare
pe care merge
valul mărilor la mare
valul munţilor la munţi
valul calului călare
valul podurilor punţi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!