Poezii despre calendar și timp, pagina 3
Schimbări
Calendarul timpului
s-a pierdut în negura
anotimpurilor,
ce trec de-a valma.
Câtă suspiciune există
și-n rânduiala
ce se face
în cronologia anilor.
Huzuresc fiori de gheață
ce-și îndreaptă ascuțișul
spre sufletele goale
din trupuri firave.
Vântul uitării
rostogolește mințile
care au luat-o razna
și le tot duce...
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbări
Calendarul timpului
s-a pierdut în negura
anotimpurilor,
ce trec de-a valma.
Câtă suspiciune există
și-n rânduiala
ce se face
în cronologia anilor.
Huzuresc fiori de gheață
ce-și îndreaptă ascuțișul
spre sufletele goale
din trupuri firave.
Vântul uitării
rostogolește mințile
care au luat-o razna
și le tot duce...
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp grăbit
Grăbit o ia timpul la vale
Minutele trec parcă-s scoase din minți
Se strâng și aleargă pe cale,
Iar noi le privim resemnați și cuminți.
Nici orele nu au răbdare,
Căci vin și se duc într-un ritm infernal,
Degeaba le ceri îndurare
Te poartă cu ele ca valul spre mal.
Iar zilele zboară zorite,
O filă, doar una mai e-n calendar,
Migrează spre zări infinite,
Aflate departe de-al lumii hotar.
Și anii - sălbatică turmă -
Mânați de același impuls neînțeles
Dispar undeva fără urmă
Am vrea să-i oprim, însă n-avem de-ales.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (9 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Bătrânul timp umblă hoinar,
Un veșnic erou legendar;
Zboară filele din calendar,
Suflate de-un vânt secular.
Și nu se oprește niciodată
Din goana lui spre nicăieri
Și te trezești așa, deodată
Că veșnic azi devine... ieri!
Astfel trec anii în neștire,
Să îi mai numeri n-are rost,
Ci doar să constați cu uimire
Că-n loc de este spui "a fost"...
Dar timpul în loc nu se oprește,
El de nimic n-are habar;
Fuge mereu, se tot grăbește,
De vrei să-l întorci, e-n zadar.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tranziție
Sunt kilometri de dor până la tine,
Atâția oameni sunt acum între noi,
Atâtea dealuri și atâtea ape,
De dor sunt scrise atâtea foi.
Pe aceste foi, lăuntricul război,
Nerăspunzând pe sine se întreabă,
Iar eu de atâtea ore așteptând
Mă descompun și azi într-o silabă.
Încă o silabă din povestea noastră
Va dăinui pe veci în vechiul calendar.
Ce bine ar fi dac-aș putea în vamă
Să te ascund în al meu buzunar.
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (29 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustă dragostea cu același amurg
Gustă dragostea cu același amurg!
Cu care vechii zei au ascuns lâna de aur!
Azi în Olimp nu mai e nimeni
Nu se petrece cu vin
Fecioarele au devenit sterpe
Calendarul se citește altfel
E toamnă, putrezind în legende
Scrisorile trimise pe lună
Și inima mea e un semn că e toamnă
Din vechi calendare trece prin mine prea repede,
un vânt al ochilor tăi.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuibul de cuie
Asemenea omizii alergai în pântecul mărului
de aceea aplaudau frunzele
de aceea făceau spumă buzele stelelor
răsuflate
de aceea calendarele își alăptau zilele
la sfârcul cuiului
de care stătea agățat un perete să cadă
și iată
se face frig între coastele noastre
e umbră în pâinea zilei
nu mai alergi
nu nu
și te asemeni cu un copil nou născut
într-un cuib de cuie...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptând ca rătăcitele tale cuvinte
Privirea ochilor mei
s-a proptit pe marginea
acestei zile
ștergându-mi lin
din calendarul sufletului
acea amorțeală statornică
tu ai plecat
și nimic nou sub inima ta
doar acel gust insipid
pe care îl știu
efectul exploziei
tăcerilor tale nucleare
eu îmi caut încă respirația
prin umbra trupului
unde-mi odihnesc rănile
prin palmele cuminți ale ierbii
așteptând ca rătăcitele tale cuvinte
să mă trezească
cu îmbrățișări de săruturi...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am adunat toți anii
Am adunat toți anii ce-au trecut
În calendare vechi și fără timp,
Tristeți și bucurii am petrecut,
Iubind iubirea-n orice anotimp.
Am adunat toți macii înfloriți,
Cu fir de iarbă verde i-am legat,
Să-i dăruiesc celor nefericiți
În noul an, c-un zâmbet nepătat.
Am adunat ninsorile târzii
Și pozele găsite prin album,
Speranțele, tăceri în poezii,
Cuvinte nerostite pân'acum.
poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnat... iubire
Ninge crud, ninge albastru, din cerneala fără drum...
Troienind îngândurate, vorbele făcute scrum,
Și mă strâng cu-nfiorare amintirile plecate
Într-o lume colorată, cu vechi sărutări uitate.
Ninge alb pe strada noastră, pe trotuare nu mai sunt
Încercările voalate ce ascund un amănunt:
Ochii tăi privind angelic pasul meu croit agale
Mâna ta palpând în aer formele voite, goale...
Ninge-n gol, ninge pe geamuri cu flori înghețate iar,
Am uitat să rup uzate, filele din calendar,
Iarna asta mi-amintește de un timp uitat de vreme
Când troienele-nsemnau nerostitele poeme.
Încotro se duce luna, de ce nopțile mă dor,
Și zăpada mă apasă ca un nesecat izvor,
Înghețat fără dorință într-un cub purtat de valuri
Ca un sloi semnat IUBIRE și trimis mereu spre maluri?
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre calendar și timp, adresa este: