corupţie şi politică

Vomitus

Trec zile, ani, o viaţă aproape
Şi mai adânc mă pierd în comă...
Ultim vivant pân' să mă-ngroape
Mocirla unei naţii... Vomă!

Trăiesc ca toţi din experienţă
De malformaţii-n schistosomă;
Hidoase naşteri, competenţe
Corupte de demenţi... O vomă.

Atât de strâmbi rămân produşii
Ce-au ieri şi azi, mâinele, "p-ormă"
Şi nu-şi descoperă intruşii
Ce fac ingurgitatul... vomă...

... Totul se-nghite-n umil stoic
Crezând minciuni despre-o reformă...
Cap ghilotinei dând eroic
C-oricum "degeaba"-i bun, de... vomă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cult a devenit incult!

Când omul cult a devenit incult,
Şi pe multă lume el intrigă.
Nu toţi s-au prins că nu-i desculţ,
Mafiotul ce pe toţi hoţii îi strigă.

Cu al său partid fondat în 1991,
Ce are statut de centru-stânga.
Nu mulţi îl priveau ca pe nebunu,
Din filmul românesc Osânda.

Un om cu un caracter jalnic de fier,
Ce nu recunoaşte că-i place.
Politica nu-i deloc murdară pentru el,
De aceea a rezistat de atâta timp încoace.

Nu are obraz, nu are ruşine, şi ne minte,
Că vrea să facă bine, şi multe legi sfinte.
Vadim Tudor ce pe toţi corupţii i-a înjurat,
Iar pentru turul doi el cu Ponta s-a cuplat.

poezie de Ovidiu Kerekes (7 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!