crini

tu eşti poemul meu întreg
săruturile tale crini le poartă
pe măsură ce te scriu eu înţeleg
ochiul lacrima zburând moartă.

catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb si rosu

deget de crin
ascute struna
in tampla celui mandarin
de atata alb, bolnav
ma inchin
simtind
efluviile sangelui strain
ce poarta mai departe
rana fruntii
in asteptarea
ultimului spin.

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Crinilor

În crini e beţia cea rară
Sunt albi, delicaţi, subţiratici. -
Potirele lor au fanatici -
Argint din a soarelui pară.

Deşi, când atinşi sunt de vară,
Mor pâlcuri, sau mor singuratici,
În crini e beţia cea rară:
Sunt albi, delicaţi, subţiratici.

În moartele vremi mă-mbătară,
Când fragezi, şi primăvărateci,
În ei mă sorbiră, extatici,
Şi pe aripi de rai mă purtară
În crini e beţia cea rară.

rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptă divină

Lasă-mă să-ţi fiu
floare de crin
într-o zi cu cer
senin.
Nu-ntreba de unde vin
Eu doar ţie-ţi aparţin
Unii zic c-ar fi
destin.

poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurguri

Lumina se ofileşte ca muşeţelul
Lăsat în apă
Timp de trei zile.

Peştele nu se strică de la cap.
Aceasta au inventat-o oamenii - peşte.

Numai de la coadă
Numai de la capătul frunzei
Lumea se descompune într-o unsoare alb-neagră
În timpul amurgurilor de crin.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, iubirea n-a murit!

Nu, iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
mâna întinsă orbului
şi ţipătul pescăruşului,
crinul suind pe raza lui,
parfumul veşniciei teiului,
şi ruga-aprinsă-a schitului.
Nu, iubirea n-a murit!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Ploaie, transparenţă pedepsitoare.
arbore, statuie fără cap.
mi-aţi mai rămas, acum când luna doare
şi-n pielea lepădată a şarpelui încap?
Mai sunteţi încă preajma cărui dor,
mai licăriţi în care oseminte
când crinii, sângele pedepsitor
lin şi-l despoaie peste vechi morminte?

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobleţea crinului

Într-o gradină invadată
De flori mărunte, fir de iarbă,
Un crin se-nalţă elegant
Dorind a fi un împărat.

Din cupa lui imperială
Parfum puternic se destramă
Petale albe în culoare
Îi dau nobleţe şi splendoare

Într-un război e-nvingător,
Cel care are ajutor
Crinul rămâne singular
Şi trandafiri în cete-apar

Sunt zeci şi înfloresc diurn
Stropind văzduhul cu parfum
Cu ghimpi se apară în oşti
Şi cuceresc culori în bolţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantilena

Iubita mea e moartă
Şi-n păr cu-n trandafir
Încet, încet o poartă
Un dric spre cimitir.

Ea doarme albă, albă
Ca florile de crin
Purtând la gât - sub salbă
O cruce de rubin.

Adânc mormânt îi sapă
Gropar, pentru sicriu...
Ca doi în el să-ncapă:
O moartă şi un viu!

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioana

Ştiţi voi crinul ce străluce
În Vescopolis frumos?
Păru-i ca o rază dulce
Cinge corpu-i pînă jos.
Este tînăra Ioană,
Nimfa albă din Vardar,
E româna macedoană,
Dulce ca ceresc nectar.
Patru neamuri o reclamă,
Şeapte sate mîna-i cer.
Toţi cu toţii o aclamă,
Rază ce-a venit din cer!
(...)

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!